luni, 9 martie 2009

explicatii pentru prosti si rai



Si asa, desertaciunea desrtaciunilor face un ciclu complet. Ca raspuns la o noua repriza de blesteme, amenintari, laude cu toate ranile facute si injuraturi mai ales despre familie, i-am raspuns tarfei: Nu iti mai dau cadoul pregatit (da, aveam unul). La acre mintea ei, sfasiata iremediabil de atatea defecte intrunite in ea ca la o petrecere, se inmoaie si o da la intors: Ai un cadou pentru mine? Ce dragut!
Cunoscand prea bine acest animal gasesc inutil sa revin cu: Nu, tarfa ratata. M-ai injurat si m-ai blestemat toata ziua de dementa ce esti. AVEAM un cadou pentru tine.... Nu. Experienta de 3 ani m-a invatat ca: NU ARE ROST.
Dupa cateva minute ma ard prajind niste oua si imi sare niste ulei incins pe gat si in ochi (nimic grav, se pare, doar o picatura). Ii trimit un mesaj, hotarat sa fie ultimul: Si mi-a sarit ulei incins in ochi. Raspunsul ei: Apa rece. (serios, atat era tot mesaju)
Urmatoru' mesaj: Cel mai frumos cadou ai fi tu...
Cand eu concluzionez: Ce sparta esti.
Si acum incepe o noua tornada de injuraturi si blesteme: A... O noua gluma proasta, nu-i asa? Blestematule, tu si cu mata aia curva care... etc.
Nu ma obosesc sa ii explic. Ii spun totusi: reciteste mesajele, ca ai gresit si e vina ta. Tornada de injuraturi si alete chestii continua, aici gasesc demn de remarcat: "Ti-a sarit ulei in ochi?? Te-a ajuns blestemul meu [...]"
Dupa multe ore de schimbul acesta de replici, ea genu: "Esti un cacat si sa iti moara ma-ta in cacat de ziua ta si iti jur ca nu termini facultatea ca nu te mai ajut EU", eu genu: "Habar nu ai despre ce vb. Reciteste mesajele. E bine ca iti arati din nou adevarata fata", o sun sa ii explic proastei de ce am spus ca e sparta, si ca toata "inselaciunea", "fatarnicia" etc. e doar in mintea ei. Imi spune vehementa ca ma ignora. Adauga: "pentru ca esti nociv tu si cu ma-ta aia". Ii scriu un mail in care ii explic pe scurt cat de proasta e... Il sterge si ma anunta mandra.

Trece inca o noapte in care nu dorm contrariat de atata nimicnicie paradoxala.

Si azi, ma dor ochii, din nou si din atatea motive, de-abia ma pot misca si nu m-am duis la scoala si gasesc mesajul vietii: "Daca vrei sa vorbim eu te astept. Am facut primul pas... etc cacat cacat cacat"
Abia m-am stapanit sa nu ii spun sa ne intalnim si sa ii fut o pereche de palme si un scuipat. Nu e genu' meu da' o merita. E chiar foarte aproape de genu' ei.
Nu arata nu-i asa?
Stiu ca vei citi, asa ca adaug: considera ca ti le-am tras si ti-am si spus, dupa, ca o fac doar ca sa iti arat ca nu imi este frica de tine, ca nu ma poti rani cu nimic si esti si vei ramane un cacat. Ah, da, si mai ales: pentru cum ai vorbit despre maica-mea.

2 comentarii: