3 chestii

Nimeni nu isi spune singur despre el decat acele lucruri pe care vrea sa le creada si are nevoie de reafirmare.
-
Cineva disfunctional m-a provocat. Nu spun cu ce. Bah frate, daca tu tii sa iei asupra ta vina pentru tot ce iti fac ceilalti, si sa spui ca au facut-o DOAR pentru ca tu le-ai dat ocazia, atunci lumea ta este un balon de sticla. Totul se rezuma la deciziile tale, chiar si raul altora il pui tot in carca ta, iar mie asta mi se pare patologic de egocentric. Iar al doilea lucru care reiese este ca singura ta protectie, si chiar filozofie de viata pentru ca e dusa la extrem, este lipsa interactiunii: nimeni nu se va lua de tine din lipsa de interes, pe principiul capul plecat sabia nu-l taie. Ca sabia, al vederea a ceva atat de patetic se moleseste, devine flasca si iti da doar cu maneru pe la bot in semn de dispret. Da vere, functioneaza. Dar te rog, nu te mai intreba de ce esti singur in lupta cu nevoile sexuale si afective. Te si vad sarind de cur in sus si spunand ca si eu sunt singur. DA! Dar eu stiu de ce sunt singur, tu nu. Si eu nu sunt o planeta d-aia mica, pe care Goaulzii nu o vor ataca in veci pentru ca e mai mare daraua decat ocaua. NU, eu am multi dusmani. Asa ca ceva interes prezint.
Apropo, sunt doua feluri de muzica pe care trebuie sa o gusti ca sa intelegi placerea de a avea inamici: ori manea-lautareasc-tiganeasca, ori scotian-irlandez-punk-simfonica. Eu sunt personal merg pe a doua craca dar iti pot oferi exemple din ambele.
Solutia oferita de mine mi se pare auto-evidenta, auto-impusa chiar: E NEVOIE sa te expui riscului, sa le oferi celorlalti sansa sa iti faca bine sau rau, numai asa te poti apropia de ei. Lasa decizia in mainile lor, si judeca bine din ceea ce aleg sa faca. Daca ai fi spus ca sunt mult prea naiv, asa cum ai spus in "Nu e nevoie sa gusti toata apa ca sa iti dai seama ca e sarata", atunci ti-as fi dat dreptate. Dar si acolo motivatia a fost la fel de fiziologica si de inevitabila: Eu aveam nevoie sa ii mai dau ei o sansa. Aveam nevoia disperata de a-mi demoonstra ca gresisem. Problema e ca nu gresisem, ci avusesem dreptate.
-
Nietzsche are perfecta dreptate in privinta (sau mai bine zis avea dreptate. nu pt ca dat in primire de mult, ci pt ca realitatea a degenerat cumplit de la formularea ideilor sale) degenerarii instinctelor. Ma uit la un clip porno: doua fete caucaziene (albe e la fel de ok, nu doare pe nimeni nici in umbra la pula) cu un african-american (...zi numa' negrotei ca e calare pe tine cu tot tribu'). Una ii sare in pula cealalta i-o suge. Pe urma fac schimb si cealalta sare, doar ca cu gaozu', in timp ce prima trece la vorbitor. Toata scena are un aer teribil de impregnat de sexualitate. Si nu l-ar fi avut daca era unu albicios acolo, atunci ar fost ceva comun, cu un puternic aer porcesc. Problema care ne face deliciul e rasiala, sa vedem gigantul acela amenintator si negru rupandu-le mufa celor doua fiinte delicate si slabanoage, umilindu-le si calcandu-le in picioare toate inhibitiile si principiile, toate barierele educatiei si ale societatii, cu o mandrie sadica si stralucitoare pe fata. Asta si merita societatea noastra, sa vina toti negrii nespalati direct din savana si sa isi bage pula pe gatu nostru, pentru ca am ajuns destul de depravati incat sa ne placa. Degradarea instinctelor. Ne visam bucati si plangem cand ne demontam. E ridicol. Iar cei ca mine, cei carora nu le place umilinta, si cred ca ideile de dragoste si umilinta sunt incompatibile, si CAUTA dragostea, nu sexul, si sunt destul de sinceri incat sa recunoasca deschis ca nu sunt intregi fara cineva care sa ii iubeasca, acestia sunt ratatii. E, de-aia sunt eu mandru sa fiu ratat. Zat, sclavi ai psihoistoriei lui Asimov. Sunteti aruncati de colo-colo, iar gusturile si credintele voastre sunt niste bile de biliard pe masa celor puternici si hotarati. Voi reveni si voi aprofunda.