in concluzie....

TERRY JACKS, Seasons in the Sun


Goodbye to you, my trusted friend.
We've known each other since we're nine or ten.
Together we climbed hills or trees.
Learned of love and ABC's,
skinned our hearts and skinned our knees.
Goodbye my friend, it's hard to die,
when all the birds are singing in the sky,
Now that the spring is in the air.
Pretty girls are everywhere.
When you see them I'll be there.
We had joy, we had fun, we had seasons in the sun.
But the hills that we climbed
were just seasons out of time.
Goodbye, Papa, please pray for me,
I was the black sheep of the family.
You tried to teach me right from wrong.
Too much wine and too much song,
wonder how I get along.
Goodbye, Papa, it's hard to die
when all the birds are singing in the sky,
Now that the spring is in the air.
Little children everywhere.
When you see them I'll be there.
We had joy, we had fun, we had seasons in the sun.
But the wine and the song,
like the seasons, all have gone.
Goodbye, Michelle, my little one.
You gave me love and helped me find the sun.
And every time that I was down
you would always come around
and get my feet back on the ground.
Goodbye, Michelle, it's hard to die
when all the bird are singing in the sky,
Now that the spring is in the air.
With the flowers ev'rywhere.
I whish that we could both be there.
We had joy, we had fun, we had seasons in the sun.
But the stars we could reach
were just starfishs on the beach

Cam asa... Nu mai rectific anumite parti si nu mai adaug comentarii. Este totul atat de evident prin sine. Spun doar atat, versurile nu exprima ceea ce simt, dar nu este nici totul ironie. Este totul atat de ironic si de tragic, si doare. Oh well... live and let die.
O data m-ai intrebat pe care dintre fostele mele prietene le-am iubit. Ti-am raspuns ca pe toate. Si atunci m-ai intrebat pe care le mai iubesc acum. Ti-am raspuns ca pe toate. Ai ramas uimita... Este adevarat. Sunt acum destul de matur sa pot adauga: chiar si pe tine.
Ca sa previn cunoscutele-ti drumuri demente ale mintii, iti spun de pe acum ca nu faptul ca nu m-am razbunat pe tine sau ca ai o relatie (care pretinzi ca e) fericita (si o etalezi cu infatuare prosteasca) este ceea ce doare. Nu are nici o legatura cu faptul ca esti tu lipsita de orice bun simt. Doar cu ceea ce am vazut eu in tine. Deci, repet, in nici un caz cu acel baiat care nu stie saracul cu ce s-a ales. Si ai putea spune ca nici macar cu tine, asadar. Nu m-a interesat niciodata ce faci tu in viata ta personala si gelozia, ca si celelalte forme de dementa, sunt jocul tau, nu al meu. Jocul femeii casnice, plictisite, inculte si gretzoase prin esenta ei nesimtita. Jocul unei femei care nu are nimic feminin si nu va avea niciodata, pt ca nu are nimic uman.
Uita-te la Solaris. Am vazut acolo o femeie care are aproape tot ce mi-am dorit in femeia ideala. Ce parte din ea regasesti in tine? Dar ce parte din tine regasesti in ea? Si nu vorbesc de anumite calitati pe care ea le-ar avea si tu nu, asta e oricum evident si redundant. Dar macar absenta defectelor... Parca te straduiesti sa le ai pe toate. Si aici vorbesc obiectiv, tocmai asta m-a uimit si m-a lasat mut. Judecand obiectiv te gasesc plina de toate defectele de caracter pe care mi le pot imagina. Macar absenta defectelor... Tu nu iti dai singura sansa de a fi un om. Un om mai frumos. Te mentii plina de mizerie. Succes in noua ta "relatie"... Ar fi prima. Pentru tine. Si daca totul merge asa cum ti-ai planuit, si ultima. Mult noroc cu planul cincinal, mi-e mila de copiii care se vor grabi sa apara.

Hai inca una, for good time's sake

Mai intai cititi aici:
http://melinsemnari.blogspot.com/2009/05/despre-tine.html


Si acum raspunsul meu:

Divelor, ipostaza in care va gasesc nu e noua si ma intristeaza: una tine pula si cealalta o freaca. Intr-adevar. Muuuult noroc iti doresc si eu. Ai maaaaaaare nevoie. Iar tu, Elena, sigur ca esti o taranca proasta si inculta, dar ai caracter. Ai avut intotdeauna. Asa ca tie mai putin noroc. Chiar daca nu ti-a spus Melania niciodata (tocmai pentru ca ea nu a avut niciodata), intotdeauna mi-ai placut.
PS: Mel, vezi cu mirosu ala impregnat, da-i si tu cu sapun...
"Nu ne intereseaza necunoscutii DESPRE CARE VORBIM"... un exemplu tipic tie de ipocrizie prosteasca. "Buna eu sunt Melania si cu o mana iti fac laba in timp ce cu cealalta ma inchin la o icoana. Suna-ma la 0764.477.526 ". Of of, double-thinkingul asta. Vezi ca ai ramas cu multe lucruri bune din secta aia a ta de adventisti ziua a saptea, in care Domnul s-a odihnit, s-a cacat, si au aparut oamenii ca tine.
Si vezi, daca asta nu vrea sa fie cu tine sa nu te duci sa te dai cu capul de usa blocului, sa sari de la geam sau sa il urmaresti dupa ore, ca nu e frumos mai fata. Cu un ragait puternic inchei acest subiect care nu merita inca un articol pe blogul meu. Mereu ma amuza gunoaiele in ipostazele lor arogante fata de cei care le sunt infinit superiori, recte eu.

recviem

1 nimeni si nimic nu ti-a dat tie dreptul sa intri in viata mea si sa imi spui mie ce am voie sa fac si cu cine sa ma fut, sa iti bati joc de mine si de familia mea, si in special de tot ce ai observat ca este mai de pret pentru mine.
2 am orbit si m-am distrus incercand sa te fac sa intelegi asta, sa ti-o demonstrez, pentru a putea sa te fac sa recunosti si sa regreti, pentru a putea avea o relatie productiva.
3 este imposibil. dupa ce ai lovit si ai ranit cat ai putut esti intoarsa acum cu spatele, cu fata spre colt, ghemuita si tipi; nu poti si nu vrei sa accepti adevarul. te bag in pizda ma-ti, asta e
4 mesajele alea (diabetice de dragoste, ca raspuns la injuraturile tale...) au fost trimise de un amic care era cu mine, ca sa se convinga de ce fel de animal esti. cand ai trecut de la injuraturi -BRUSC- la "hai sa ne vedem" a inteles ca esti dementa.
morala pe scurt pentru animalu' de tine: nu mai linge unde scuipi.

In termeni stiintifici: bleah.

Consider fascinant. Exact acei oameni care au atins piatra din fundul fantanii in ceea ce inseamna penibil, jalnic, patetic si ridicol sub proprii mei ochi, exact aceia zic, se erijeaza acum, cu o noua piele trasa peste, in critici ai non-conformismului si (tineti-va bine) originalitatii. Pentru detalii: link.
Dar, despre morti numai de bine.
Iaca o fotografie mult mai interesanta in sine decat subiectul de mai sus.

Erata + Melaniada Si Elenopeea. Pe scurt despre tarfa dementa si altele

Primul meu post NU va povesti despre relatia mea cu Melania. Asta care e deja aici in stanga, la fanii mei. Ironic, stiu. Sunt convins ca imi va disparea si singurul acolit cand va citi primul post. Va pun si un link spre blogul ei tocmai in aceasta eventualitate (vedeti ca partile alea unde zice de rau sunt despre mine). Asta e, blogul oricum stiu ca va continua sa il urmareasca, rozandu-si unghiile de ciuda ca nu stie cum sa il saboteze si p-asta. Voi povesti in schimb despre altceva. Dar voi face mai intai niste precizari:
Imi place si mie piticigratis, il citesc si il gasesc reconfortant. Da' sa va puna dracu sa ziceti ca il copiez. Eu nu vreau sa fac pe nimeni sa rada. Intentia e similara, dar mai matura, intrucat eu il gasesc pe el infantil (Da ma da, te gasesc infantil. Iti pozezi pula in scaner si ai multe locuri comune in exprimarea argotica. Deci, repet, nu faptu' ca e argotica, ci faptu ca e plina de clisee). Ah, da, nici nu incerc sa ating vreodata popularitatea lui, si nici nu o sa fie la fel de entertaining ce am eu de spus.
M-am razgandit. O sa va povestesc despre Melaniada. Totul a inceput prin noiembrie 2006. Ma duc eu, ca orice student, la cursul pe saptamana aia si ma asez intr-o banca, stingher. Sunt intrebat de colegi daca sunt cu ei in grupa. Le raspund ca da si sunt intrebat din nou, cu priviri neincrezatoare.
Vine profa. In timpul cursului am fost absorbit si fascinat de fizionomiile stranii, interesante, sexy, urate cu spume din jurul meu. Se remarca o fata care vorbea mult si aparent stia ce spune, si spun asta dupa fizionomia profei, care exprima aprobare. Ma gandesc ca eu sunt un chiulangiu ordinar si am nevoie de prieteni care sa mearga la scoala pt mine, asa ca o invit dupa curs la o cafea. Dupa vreo doua ore in care am vorbit mai mult singur iesim afara in ploaie, si hotaram sa ne plimbam cu autobuzul ca sa putem continua 'discutia'. Nu trece mult timp si imi spune ca s-a indragostit de mine si ca nu mai poate. Eu contraatac, dupa un moment de stupefactie cu argumentele de bun-simt: "asa de repede?", "suntem colegi, nu e bine", "eu nu simt la fel", "sa nu ne pripim, sa luam lucrurile incet". Intelege pana la urma si accepta sa ramanem prieteni.
A doua zi la scoala vine la un moment dat suparata la mine si ma intreaba: "de ce nu ma saruti la scoala, ti-e rusine cu mine?". Raman blocat. Ii aduc aminte de discutia de ieri. "Si asta intelegi tu prin prieteni?" ma intreaba furioasa. In cele din urma se prinde si pleaca aruncand un "nu mai avem ce discuta". Eu ma gandesc sa repar situatia si asa ajungem, dupa ore, sa vorbim din nou. La sfarsit suntem din nou amici.
Peste cateva zile o sun, seara, sa o intreb ceva legat de facultate. Ma intreaba unde sunt si ce fac, si afland ca eram la o bere si in compania noastra erau SI fete, are un nou acces de furie. Eu ii spun aproape implorand "nu spune lucruri care nu mai pot fi sterse. Opreste-te si calmeaza-te, ori ma vei pierde ca prieten". "Lasa ca vad bine ce pierd George. Pierd un gunoi".
La momentul respectiv nu aveam prieteni si nu am vrut sa o pierd. Asa ca am iertat-o. Si i-am explicat din nou cum e normal sa stea lucrurile. Si uite asa a inceput. De fiecare data se razbuna pe mine pt imaginarele acte de infidelitate, lipsa de respect etc, de fiecare data venea plangand sa isi ceara iertare, de fiecare data eu o iertam si credeam ca ma va respecta cu atat mai mult acum, dupa.
A fost o perioada naspa pentru mine. Am cedat in cele din urma si am cazut intr-o relatie care nu imi putea oferi nimic, decat multa mizerie si rusine. Wishfull thinking din partea mea, si inca grosolan, sa imi inchipui ca imi va aduce mai mult respect de sine, capitol la care aveam lipsuri majore, prieteni si ajutor in domeniul educational. Razbunarile ei au devenit din ce in ce mai violente si mai absurde. Stiu ca e ciudat sa spun asta, dar atunci cand nimanui ii pasa ce se intampla cu tine se pot intampla lucruri ale dreacu' de bizare. Pe parintii mei ii doare in cur, si i-a durut intotdeauna. Pentru ei o orice nevoie (oricat de naturala) e semnul unei probleme de caracter. Fiind singura fiinta careia ii pasa de mine, singura legatura a mea cu viata reala, chiar daca doar se prefacea (si foarte prost inca) ca ii pasa, ma gaseam nevoit (cu mintea mea paralizata de frica si singuratate) sa o iert mereu. Am facut totul pentru a-i castiga respectul si pretuirea, doar pentru a constata ca e incapabila de respect sau pretuire. Am luat-o peste tot unde mergeam eu cu familia, si a fost acceptata ca membru (chiar daca prostia ei crunta - Da! in sensul de baza - ne punea mereu in situatii penibile sau conflictuale). In tot acest timp am incercat de foarte multe ori sa ma despart de ea, dar apasarea singuratatii (care era acum si mai apasatoare pt ca barfele ei, intrigile rasadite si comportamentul ei exagerat cu mine, in public [pe langa, recunosc, propriul meu caracter excentric de "ciudat" tipic], mi-au atras o simpatie din partea tuturor cam cum aveau parte leprosii si ciumatii medievali - adica dispret, lipsa de respect si/sau handling cu manusi chirurgicale), ideea dezamagirii, a neputintei de a avea un prieten adevarat (sau de a-l pastra - asa cum fusesem adesea acuzat) si mila pentru o fiinta din ce in ce mai pierduta cu firea (pe de o parte ma ameninta ca imi invenineaza amicii, colegii si chiar parintii [a si facut asta] impotriva mea, iar pe de alta parte, ca sa o iert si sa nu o parasesc a avut multiple tentative de sinucidere) ma faceau, against all my better judgement, sa revin in tentaculele ei, cautand caldura animala si fetida, dar calda (si in primele 5 minute poate chiar inofensiva). Gesturile ei, asa cum stiam dar mi-era frica sa constientizez, au escaladat pana la a ma scuipa pe fata in mijlocul facultatii, a-mi rupe un deget de la picior intr-un exces de furie sau a-si da drumul pe jos in strada [evident in vazul oamenilor], pentru a o ameninta mai tarziu pe maica-mea ca ma baga la inchisoare si are si martori.
Bleah. Destul cu deprimantele cacaturi. Ideea e ca m-a afectat. Toata nedreptatea, mizeria si singuratatea. Ajunsesem un rebut social si o facuse intentionat, cauzalitatea fiind evidenta. Am stat 2 ani non-stop in fata monitorului, aproape ca mi-am pierdut vederea, am dobandit hemoroizi si o fisura anala si mi-am strambat coloana de am probleme cu mijlocu' intocmai ca un batran, la 22 de ani. In pizda ma-si stresul m-a facut sa imi pierd si o parte din par si sa fac un inceput de chelie.
Dar! toate aceste chestii tin de aparenta si nu pot dilua esenta. Iar cum si un vin nu devine decat mai bun in timp, la fel si eu cred ca indiferent de toate deprecierile astea de ordin fizic nu ciobesc cu nimic din scheletul solid a ceea ce conteaza de fapt, si anume (si nu pot pune destula emfaza pe asta!) sarmul meu indestructibil. Sunt doar cicatrici pe fata rocii. Da. Am mentionat si modestia printre trasaturile mele definitorii?
In fine, azi sunt separat de ea, inca mai primesc mesaje in fiecare zi - incepand plangacios si rugator dimineata, continuand amenintator la pranz si incheind intotdeauna blestemacios seara (o sa postez niste exemple intr-o zi), am 27 de restante la facultatea mea, de Litere (in an final, III - eu deja am facut anul 1 de doua ori, pt ca l-am inghetat la mijloc ca un nebun) si ma simt bine si aproape fericit. Nietzsche spune (si da, cartea din lista am citit-o recent, de fapt inca o mai citesc. Am pus-o acolo sub efectul placerii de moment) ca numai englezii cauta fericirea. Perfect, mie intotdeauna mi-au placut englezii.
Promit ca nu o sa mai am posturi asa triste (sau lungi) ca asta.

Tot Nietzsche spunea ca englezii nu pot fi sinceri fiind prin definitie multifatetati si fani Kant (un joc de cuvinte cu Kant si Cant in limba germana). Cu riscul de a fi redundant mie imi plac. Si am si o nevoie compulsiva de a fi sincer, de a spune tot pentru a putea cere sa fiu crezut. Inca un motiv pentru acest post deprimat. A one time deal.