Confesiunile unui student iminent, cu i. Pentru ca nu va termina.

De-abia tarziu, a patra oara cand te-am intrebat cum te cheama am retinut, cand eram deja pe covorul meu mizerabil de ceva timp si imi spusesei a 3-a oara ca ma misc bine. De-abia atunci mi-am dat seama ce nume frumos e Ivona.
Au fost artificii, a fost mai mult.
Te-am gasit intr-un bar/club undeva ingropat si plin de fum. Nu cautam absolut nimic. Aveam niste prieteni, imi placea muzica, intotdeauna imi place berea. Instinctele insa si-au facut datoria, ele, bastioanele increderii noastre, aceste instincte care nu ne inseala si nu ne dezamagesc niciodata.

Am venit la tine cu o revista, un jaf. Scriam si eu in ea. O porcarie intr-un jaf. Si asa am stat de vorba. Si tu ai facut facultatea mea de neveste de preoti de tara. Si tu ai votat Basescu, urasti sincer coruptia si iti vine sa borasti la Mircea Badea, Ciutacu si toti cainii turbati vanduti de la antena 3.

Aveai un prieten. Inca il ai si ai ramas cu el. Dar a fost frumos, nu?
Noptile petrecute in mizerie, cu esentele atarnate la vedere, radiind. Bere, iarba, carti, muzica, amintirile tale, amintirile mele. Noaptea, pe strazi, prin frig si in taxiuri.

Ma opresc atat pentru ca nu vreau sa intinez cu cuvinte restul, as face o greseala electorala la fel de grava ca mersul lui Geoana la Timisoara.

Imi vine sa plang si nu am sa te uit, prietenul meu, camarade, iubito.

Tu mi-ai spus ca vei avea grija sa nu mai intri in vorba cu psihopati ca mine, eu te-am facut tarfa...

Experientele mele devin cu trecerea timpului din ce in ce mai scurte si mai intense, si frizez de atata timp cu dementa. Dar stiu ca nu voi ajunge niciodata un suflet pierdut in abis atata timp cat exista o raza de fericire perfect pura in sufletul meu, oricat de mica, amenintata si plapanda. Dupa ce decojesti totul cu maxima cruzime, daca ramane ceva, atunci E ceva.

Cam ca alegerile astea, trasez eu din nou o paralela politica si intru in spectrul dubiosului in viziunea cititorului, cam ca ele zic, o victorie a binelui, dar atat de aproape de calamitate. Un lucru fundamental bun, dar un semn rau, ca a fost nevoie sa fim salvati de noi insine, de catre cei de afara, care prin suta lor de mii au inclinat balanta cu 60 de mii.
Sigur, nu vreau sa ieftinesc experienta noastra cu comparatii exagerate si exemple triviale. Sunt insa sigur ca tu esti destul de sanatoasa la cap sa intelegi ideea, pentru ca tu vezi sensurile si nu esti speriata de cuvinte.


Aceste comparatii se gasesc aici pentru ca e inevitabil sa fie asa, eu fiind omul care nu a dormit toata noaptea de Duminica uitandu-se la stiri sa vada daca in lume invinge bunul simt sau nu, sa vada daca lumea e fundamental buna sau nu. Si a fost. Dar aproape ca nu a fost.
Nu rezultatul in sine era important pt mine pe plan personal, ci simbolistica din spatele lui. Si rezultatul e: e de bine.

Pentru alte clarificari politice cititi

http://www.revista22.ro/de-ce-nu-l-votez-pe-geoan259-7220.html

http://www.revista22.ro/de-ce-votez-cu-b259sescu-7181.html

Revenind la tine. Are rost sa perorez bulendre de texte ca "mi-ai dat speranta", "m-ai facut sa vad lucrurile diferit" etc...? E o intrebare retorica. Evident, nu.

M-ai facut sa simt ca e ok sa fiu eu, fara sa fie nevoie sa fac nimic,fara sa trebuiasca sa satisfac niciun standard. Sunt genial si merit tot ce imi doresc. Sunt pretios de 24 de karate (desi nu din aur, ci din argint) prin simpla mea natura, ce pula mea sa ne mai invartim in jurul cozii, un om ca mine se naste o data la o mie de ani.
Cititorule, daca fraza de mai sus ti se pare manelista si vadimist-becalista esti prost si TI SE PARE. Nu ai inteles nimic, nu ai inteles esenta, mesajul si ceea ce se vehiculeaza. Diferenta este esentiala si este imanenta mesajului in sine.
A nega diferenta cruciala inseamna a face pe prostul, a minti si a te minti singur, a alege sa crezi ceva ce stii ca e fals, a-ti ingropa capul in nisip si a alege sa fii ignorant pana cand chiar ajungi sa fii instinctiv si efectiv asa.
Se aude Giapapadia?
Spre surprinderea ta si a durerilor tale vaginale POTI SA FACI CE FACE UN OM RAU FARA SA FII UN OM RAU. Pentru ca un om poate face orice, intentia este cel care il caracterizeaza. Ea face diferenta. Stiu ca ai sa spui ca intentia ai spus si tu ca e importanta, dar te contrazici singura atunci cand te legi de LIMBAJ, pentru ca intentia este scopul iar limbajul este mijlocul. Scopul nu scuza orice mijloace, dar este, evident, mai important.

Iar divaghez. Important e ca de maine merg la scoala. Mereu.

Maiou alb, sutien negru

Azi am batut un om. Am maltratat o fiinta si m-am simtit bine. Era (si este, ca nu am mers asa departe...) o fata senzuala cu parul negru, cu buze mari si rosii.
Purta un maiou alb, de sub care ii ieseau tupeist bretelele sutienului negru.

Violenta din inima mea e ireconciliabila
Frumusetea mea nu e doar o masca, e un costum
Demonii mei trebuie omorati, nu scosi
Dorintele mele secrete sunt partea cea mai buna din mine

Facultatea de Litere

Un vers dintr-un cantecel al formatiei Parazitii suna cam asa: “Privesc viata printr-un geam de Mercedes/Din exterior”. Cam asa este si viziunea mea asupra facultatii noastre lemnoase si scartaitoare. Exterioara.
Ma duc astazi sa imi vizez permisu’ de citit... Da, stiu ca nu citesc. Nu ce trebuie. Nu cat trebuie. Sa nu mai zic de cand. Nu pot. Nu pot pentru ca nu aveam inca carnetu’ de student vizat. Ma duc sa imi vizez carnetu’ de student. In timp ce sunt invitat politicos afara si imediat dupa primit din mila inauntru cu replica imbietoare “Lasa-l ma ca asta e ala care e de cinci ani la noi si mai are si 28 de restante”, in timpul asta, zic, imi scot carnetu’ de student si raman constipat la cap frunzarindu-l. Coincidenta e providentiala. Am fix 5 (cinci) note trecute in carnet. E ca si cum as fi luat cate o nota in fiecare an petrecut aici.
In fine... bla bla bla stampila intalneste hartia si ies cu trimiteri mentale la origini. Si nici eu nu prea le placeam pe ele...
Ies pe coridorul de la parter, stanga (privit cum intri pe usa din fata, aia dinspre arhitectura), si vad numa’ cururi marfa peste tot. Ah... nostalgia. Curul e ceva de suflet pentru mine si la noi in facultate ele nu au lipsit niciodata. Asta ma face sa fug cu gandul inapoi cand eram anul I. Pentru prima oara. Aveam un teanc de carti imprumutate de la biblioteca si mergeam cu ele in brate pe coridor. Eram atat de agitat ca m-am impiedicat si le-am scapat pe toate. Le-am ridicat atent, rosu de rusine si am fugit sa iau un taxi pana acasa; imi era rau de emotie.
Veneam atunci la Hogwarts cu planuri mari si stralucitoare. Aveam de gand sa ma transform intr-un om, sa imi umplu nenumaratele goluri rusinoase din cultura, sa iau lucrurile in serios asa cum numai eu stiu, sa ajung in cele din urma chiar profesor, indiferent daca pe parcurs sunt tratat cu intelegere, afectiune si respect sau nu.
Unele intalniri chiar pot sa iti strice ziua, totusi. Sigur, cand esti un ciudat nemultumit si inadaptat ca mine nu te poti astepta sa iti faci prea multi prieteni. Din start. Dar daca ai nesansa sa mai intalnesti si o varianta neaosa de stalker, crescut in secta de adventisti pana la 23 de ani si proaspat emigrat din gaesti in cautare disperata de barbat, cu sau fara voia lui, asta sigur nu te ajuta sa te integrezi. Si nu ma refer aici la urmaririle alea zilnice atat la scoala cat si pana acasa. Asta chiar poate lucra in avantajul tau. “Uite, are o prietena”. Gen.
Dar sa fii bantuit cu lunile telefonic, noaptea, la usa, la interfon, pe strazi, la cursuri, la biblioteca, sa fii scuipat in fata in mijlocul facultatii in timp ce incerci sa ii explici ca refuzi sa vorbesti cu ea daca nu vorbeste mai incet si mai civilizat, sa fii lovit, tras de haine in public, amenintat (da. Unii recurg la amenintari cand iubesc) si sa se imprastie cu consecventa si precizie cele mai scarboase barfe despre tine, asta sigur nu te va ajuta prea mult la capitolul self-esteem si integrare sociala.
Ea este Elena si am fost impreuna trei ani. Acum e profesoara de romana, latina si engleza si merge cu copiii in excursii. Cand ne-am intalnit nu stia ce inseamna (literalmente) cuvinte ca buncar si viking. Ah, inainte sa trec mai departe: am ajuns sa am o relatie cu ea cand absolut nimeni nu mai interactiona cu mine, prieteni nu am avut niciodata (se pare...), familie nici atat, iar ea era singura cu care puteam sa vorbesc.
E mereu misto sa revizualizezi momentul, procesul tragerii apei peste un vis major.
Si, iata asa, in ultimii doi ani n-am mai dat pe la scoala de scarba ei. De fapt era mai mult un dispret imposibil amestecat cu paralizie si uimire. Ea facea din cel mai pur vis al meu cel mai gretos cosmar si eu nu aveam ce sa fac decat sa accept. Cand o fata te loveste sau scuipa nu o poti lovi inapoi, nici macar in aparare. Cand te indeparteaza de toti vorbind despre tine nu poti sa vorbesti despre ea sau despre ceea ce spune; simpla adresare a acestui subiect te face sa iti pierzi statutul natural masculin in ochii celorlalte fete, care nu inteleg prea multe despre viata si conditia masculina dar le place sa vorbeasca despre ea.
Acum revin. In forta. Dar de unde sa incep? Imi este atat de greu, de rusine sa ma bag in seama cu noile mele colege, sa le cer un curs, o bibliografie, o muie, ceva.
Asa ca ma imbrac frumos si ma plimb pe Lipscani. Plec de acasa ca sa nu imi mai ranesc parintii cu dovada ratarii mele absurde. Ma uit in ochii trecatorilor, cartarescian. Beau bere si scriu in locuri linistite, ma intalnesc cu amici care nu dau doi bani pe mine si orice as spune sau face nu vor da niciodata dar imi datoreaza bani (luati de la parinti...) si imi vars matele in fata lor. Metaforic.
Beau cafea in varful movilei din Cismigiu, ofer flori mici si urate cate unei fete spunandu-i ca azi e micul craciun, o sarbatoare nationala finlandeza, si eu trebuie sa respect traditia de a darui o floare celei mai frumoase si triste fete pe care o intalnesti in ziua respectiva, pentru ca bunicii mei erau finlandezi. Stiu ca e doar ora 11 antemeridian, dar sunt sigur ca nu voi intalni o fata mai frumoasa ca tine azi, orice as face. Gretos si diabetic, nu? Mananc la Mc pana ma apuca diareea si iau un taxi pana acasa, complexat fiind de ideea trebii mari in toalete publice sau institutionale. Sau oricare alta decat a mea.
Si mereu ma intorc aici. Ma uit la puternicele straluciri barbare ale soarelui peste tablele acoperiselor sinistre, printre lemnele murdare ale schelelor, pe suprafetele induratoare si ruginite ale burlanelor. Vreau sa apartin. Ma plimb dupa-amiaza sau in dimineti cetoase pe scari si coridoare. Nu mai stiu de mult ce caut, dar nu ma pot opri. Imprumut cate o carte, schimb cate o replica, cer ajutorul mereu, cu orice ocazie. Ma uit la cururile marfa care se plimba peste tot, grabindu-se cu scop. Toape de maidan, club, cocteiluri si dans pe bar in fuste in carouri de ‘scolarita porno’, intelectuale hipioate de narghilea, proza intermoderna, concerte pheonix si perversiuni stilate, acide si umilitoare botezate quality time de lectura, film sau studiu,  maicute de o cafea, teme multe si constiincioase si sex destrabalat reprimat cu anii, toate sunt aici. Toate traiesc, invata, mananca, iubesc si se basesc aici. Ele functioneaza. Dar e un zid intre mine si voi. Ridicat in timp, edificat si tencuit cu malefica atentie in ultimii trei ani.
Ascult James – Getting away with it pana cand simt ca mi-a intrat in oase si maduva rezoneaza pe ritmul ei. Nu pot purta decat o melodie in telefon si o tin mereu pe aceeasi. Ipod nu am avut niciodata.
Merg cu metroul. Rog fete care intra sa imi lase loc si ele o fac, zambind. De fiecare data. Uneori se iau paznici dupa mine si ma pierd ca un diavol in lumea panicata, mormaind “nu stim, nu stim la cine striga”.
Ma duc sa ma intalnesc cu fete ‘cunoscute’ pe net. Una ma roaga sa merg cu ea la cabinetul ginecologic ca a fost violata si cand ajung acolo nu e si are telefonu’ inchis.
O fata trece pe strada dansand, cu casti in urechi, o opresc si o intreb, imi da castile sa ascult. Eu i le dau pe ale mele. Nu recunoaste melodia. Pleaca, se grabeste, autobuzul...
Pseudoprietenii s-au dus dracu’, s-au plictisit de mine sa trag de ei/ele sa mergem la imbatat/agatat prin baruri si fumuri.
Incerc sa citesc si imi vine sa plang. Pentru ca realizez ca vreau si imi place, la fel cum imi place facultatea asta, indiferent de ce ar spune oricine, dar nu are rost daca nu ai respect de sine. Si ea mi-a luat asta, in acei trei ani... Pretioasa resursa si asa atat de rara in geografia mea.
Mi-a afectat si m-a privat de mult mai multe, de la lucruri de valoare materiala de prin casa si momente de potentiala fericire pana la sanatate si relatiile cu familia, prietenii si colegii. Dar asta nu ne importa aici, acum.
Ceea ce ne importa este faptul ca nu a suportat niciodata consecintele actiunilor sale, pentru ca nimanui nu ii pasa. Asta e problema cu a fi perfect singur.
Si atunci de ce sa construiesti, daca poate fi oricand distrus? De oricine! De ce sa depui efort, daca viata si libertatea ta nu sunt ale tale si sunt de inchiriat?
Tot merita, pentru a-ti imbunatati calitatea trecerii timpului... Dar nu si daca esti singur. Nu ai pentru cine. Tu nu esti un scop in sine si un om nu exista decat in masura in care relationeaza, interactioneaza, pentru ca e o fiinta sociala. Si nu te poti face fericit pe tine insuti. Poate doar eu gandesc asa, dar nu imi pot oferi singur afectiune si nici nu vreau. Si despre afectiune vorbesc.

Eu sunt George, si daca ma vezi vreodata, iubeste-ma, zambeste-mi, sau macar ignora-ma.

Post despre Starcraft - 1

Ce grea e viata pentru Terrani.
Iata de ce e nevoie ca sa nu ne intre dusmanu' in casa.
http://www.teamliquid.net/forum/viewmessage.php?topic_id=73364

Miroase a covoare patate de sange albastru

Trebuie sa fac curat in camera.


Incepe cu o cadere de tensiune cauzata de unul din multe lucruri nesanatoase pe care le fac si rezolvata printr-un sugar rush cu Kinder Delice sau Milka cu alune intregi.
Se continua. Dar cum... ? Simt spiritul sfantului duh al curateniei, dreptatii, violentei divine si masinilor rapide cum mi se infiltreaza in sinapsele sufletului si in protuberantele creierului.
Urc toate obiectele care nu sunt mobila pe mese, in pat si pe dulapuri. Sterg praful. Pun toate toalele la loc, adica unele impachetate frumos in sifonier, altele aruncate in masina de spalat. Refuz insinuarile de neincredere in sine care imi gauresc starea de spirit uneori. Se manifesta prin amintiri penibile, nemultumitoare sau pur si simplu urate (" Si totusi maine merg la Aron la gratar unde vor fi si pizde desi nu multe, cu ce o sa ma imbrac totusi, ca sa nici nu mai mentionez cu ce imi imbrac starea sufleteasca... ?" gen).
Dar strang din dintii rupti si continui. In 15 minute e gata totul.
Acum ma pot relaxa, pentru ca mi-am sfintit locul. Am transformat haosul din jurul meu in cosmos si am restabilit ordinea ancestrala.
Acum pot sa ma rasfat jucandu-ma cu buzele la flacara.



Acum ma gandesc la tine. Da. Ma gandesc si la pizde si la tine. Tu esti mereu acolo. Imaginea noastra facand dragoste hotarat, atent, sanatos, incet si de neoprit ca un tanc din primul razboi, cu tine in rochia neagra cu dantela urcata pe spate lasand un crac sidefiu si cu pielea intinsa sa se vada imi zace mereu in spatele mintii constiente. In spatele mintii constiente e mintea inconstienta, care rade ca proasta mereu si o fute pe cea constienta in cur, pentru ca nu are nicio grija, pentru ca e inconstienta.
Dar pe tine nu te-am avut niciodata si te-am visat mereu. Chiar si acum, cand am incetat de mult sa te mai doresc pentru ca nu mai am curajul. Pizdele sunt cele pe care vreau, nu vreau, le am. Ele sunt manifestarea materiala a unui principiu ideal, ele sunt actualizarea modesta a unei povesti frumoase. A ta.
Te-am botezat Maria, cand aveam nevoie de stabilitate si sanatate. Acum te rebotez si iti dau si miel. Acum te botez Crina. Pentru ca am nevoie de atom. Pentru ca am nevoie sa fiu indivizibil si cand tot ce sunt va incepe sa putrezeasca de la margini spre interior va ramane bucata aceea mica de alb din interior, cu esenta sublimata, rafinata pe ea, ca o pielita albastra. Acea mica bucata de o duritate perfecta si nemarginita din mine, acel ceva incontestabil  si care te face sa plangi, din mine. Tu vei ramane. Nu te va intelege nimeni. Dar vei fi acolo, de netagaduit. Nu voi fi trait, nu voi fi facut nimic din ce mi-am dorit, si nu voi fi lasat nimic care sa merite efortul in urma mea. Dar vei fi tu. Esti, si ai fost mereu.
Chiar si cand te uit, este o manifestare a ta in mine. Chiar si cand te reneg, te reneg pentru ca te am in minte. O fac in felul acela care te reprezinta pe tine. Pentru ca nimic nu are sens fara raporturile tale de cauzalitate. Tu pui corpul pestelui intre cap si coada.

More poetry to go

I slumber asunder,
I fart apart,
I bark at the silence
Of a cute flying dart.

I dripped my gold on your face
And called you my mother.
You sold me at the marketplace
And fucked me up rather
Good.

Time stands still and laughs at my face,
Laughs at my laudable intentions.
I meant to bleed for my race,
I meant to get placed in detention.

My life shivers,
My bones are mostly intact,
The cold season glitters
Aesthetically. The pact.

Intelepciune scoasa din drojdie de Stejar: e limpede ca e buna

 
melodia ta preferata, Radule.

Imi amintesc si acum cuvintele lui Radu: "..trebuie sa fii invizibil!". Imi rasuna si acum in cap, cand sunt in baie cu stomacul gol si plin de alcool, si mintea goala si plina de alcool.
Si de tine, fah.
Pot sa fiu ce vreau eu la mine in casa. Atata timp cat raman invizibil.
Pot sa ma uit de exemplu la filme porno cu negri care umilesc o fata caucaziana. Eu fiind caucazian. Si sa nu gasesc nimic in neregula cu asta, pentru ca sute de mii de americani o fac si nu gasesc nimic in neregula cu asta.
http://www.redtube.com/23545
Atata timp cat ascult la casti...
Sariti direct pe la 9:si ceva ca sa nu pierdeti timpu' degeaba. Umilinta pe bani e la moda. Si sa nu cumva sa simti ceva urat fata de negri ca va dau pe mana politiei aleia trigger happy. Si ei au o schisma interna, si ei beau si mananca ziua cu pseudoprietenii vorbind absurditati ca sa se simta normali dar in acelasi timp le creste un monstru reprimat inauntru. De fiecare data cand o femeie le frange inimile mici, murdare si proaste, le tradeaza increderea subnutrita si fragila si le arunca vorbe grele, arogante, scoase din propriile lor inimi goale si murdare. Si de fiecare data cand se uita la filme porno cu negrii. Si nimic nu le-ar placea mai mult decat sa le dai un motiv sa isi verse amarul sufletelor mici in tine.
Si fata asta... are parul la fel ca ea... ar putea fi chiar ea. Si americanul prost care se uita cum e abuzata si ii place intrebandu-se cum trebuie sa faci ca sa faci si tu asa si unde a gresit in viata de a ajuns un zero pot fi chiar eu.
America a scos din ea multe lucruri bune pentru rasa umana. Nici unul mai bun decat legislatia impusa turciei de a executa pe loc, fara proces orice om asupra caruia s-a gasit peste un kilogram de iarba.
Mai trag eroic un fum... Maine va fi mai rau.
A abuza e misto. Americanii sunt aliati cu turcii. Americanii sunt aliati cu lumea intreaga. Deci pot impune o legislatie lumii intregi. Pentru ca ne apara. De noi insine.
Cum as putea sa iti arat ca sunt o cauza care merita atentia ta altfel decat aratandu-ti ce pot si ce sunt? Si cum te pot aduce din nou la inceput, cand te-am sarutat de la prima intalnire si totul era natural si neplanuit? Acum tu nu imi mai vorbesti si tot ce avem se duce dracu din cauza unor cuvinte. Nu fapte. Nici macar sensuri. Doar tonuri, intensitati ale vocii... stress si scarba. In timp ce ei o violeaza pe una care arata ca tine si are aceleasi grimase ale fetei.
A abuza e misto. Abuzeaza sau fii abuzat. Abuzeaza sau fii emo, plange-te. Nu exista cale de mijloc, nu exista spatiu de respiratie. Nu fara sa crapi in cap. Nimeni nu a inteles ca eu nu am crapat niciodata capul nimanui pentru a ma simti bine. Ci doar pentru a putea respira macar un timp... Si nu vreau sa crape nimic. Si asa sunt atat de putine lucruri intregi, totul se fragmenteaza.
Omul cu cat e mai gras, cu atat e mai nesimtit. Adevar ai grait, Ionescu, fost coleg de generala. Si totusi, am o prietena care vrea sa imi dovedeasca contrariul. E grasa si e cam nesimtita, dar poate ajunge sa fie altfel. Are potential in ea, sa ia pastila rosie... Te rog, prietena a mea de ani de zile pe care te-am intalnit ieri, nu fi grasa si nesimtita. Fii doar grasa daca trebuie.
Imi cladesc viata din nisip, ca sa stea lipit macar cateva secunde caut apa sa ud nisipul, caut apa in pisatul altora. Te-am cautat in pisat, te-am gasit, te-am baut, erai pura. Spui ca nu e nimic de spus si ca tot ce a fost putea fi cu oricine... Ca eu sunt oricine. Adica nimeni. Dar habar nu ai. Poate eu sunt nimeni, dar ce a fost nu e nimic. E mult. Si e atat de rar. Atat de fragil.
Imi vine sa vomit... Incerc sa scriu dar nu pot pentru ca nu se pot lega cuvintele in mintea mea alcoolizata si stiu ca daca o las pe maine nu voi mai stii ce e in mintea mea pentru ca se va fi incleiat si imputit peste noapte, asa cum s-a si intamplat pentru ca nu am putut sa o scriu atunci si o scriu acum. Si am cazut peste tastatura in hohot de lacrimi. Si basini. Si ceea ce voiam sa spun s-a pierdut, ramane doar incercarea de a reconstitui de a doua zi, dupa ce zeci de stari si planuri de supravietuire s-au perindat prin mine.
Da, curva imputita de cel-mai-bun prieten ce ai fost, trebuie sa fiu invizibil. Si am reusit sa fiu invizibil prin tot ce fac. Acum imi scot ochii si imi smulg limba prin cur incercand sa fiu din nou vizibil prin ceva, orice.
Niciuna din fostele mele prietene nu a inteles de ce ai avut un impact atat de mare asupra vietii mele, Radule. Radu Ionescu Marian pe numele tau intreg, ca sa nu existe confuzii penibile.
Nimeni nu a inteles. Cu atat mai putin tu, curva proasta de tine.
Nici cele doua pseudoprietene adunate de pe net nu inteleg. Intr-una caut iubirea pura, dar ajung la obsesii si stres ridicol ca in desene animate, in cealalta caut un prieten adevarat, dar esuez lamentabil si acolo, reusind doar sa ajung in rolul cocalarului cu gura spurcata in ambele cazuri. Ironic, nu? Eu cocalar... Si de ce nu? Daca nu iti pasa unde mergi, poti sa te trezesti oriunde, nu?
Cautam, cautam in continuare. Pe tagged poate. Sau pe be-my-lover.com sau pe fac-orice-numai-da-mi-o-opizda.ro cine stie. Cercetarea continua. Lamentarea se agraveaza. Penibilul da in patetic si pateticul da in clocot pentru ca pur si simplu nu doare pe nimeni nici in pula. Nici macar pe mine. Asa ca pun punct aici. Ca daca ma durea stateam si scriam aseara cand aveam ideile clare intr-o minte tulbure, nu invers, ca acum. Asa ca e clar: NU AM NIMIC DE SPUS.