Despre purificare instanta

Am o musca in camera. Bazaie. E seara, e deja tarziu... E prea tarziu pentru atat de multe lucruri.
Nu mai suport camera murdara, plina de praf, particule de lemn care plutesc in aer, de la atata taiat si smirgheluit, pilit si gaurit. Plina de suruburi unsuroase, cearceafuri jegoase care abia mai acopera patul, mototolite. Resturi de mancare... Mancare care trebuia sa ma faca sa ma simt mai bine. Dar nu ma simt. Si nici nu m-am simtit.
Sterg ID-uri cu zecile din lista. Sunt numai necunoscute. Nici macar nu stiu daca sunt fete. Sunt luate toate de pe site-uri, in incercarea de a fute orbeste, sa uit. Orice, numai sa ma simt altfel.
O tigara mult prea over-rated de iarba zace intr-o cutie de antibiotice langa mine. Aproape s-a scuturat tot continutul. Am purtat-o in cutie ca sa o fumez cu tarfa dementa, o fosta prietena, acum cateva zile.
Imi sun un prieten de cacat. Unul care m-a dezamagit, batjocorit si inselat de atatea ori. Nici nu raspunde. Normal...
Ma hotarasc: voi iesi singur. Voi sta pe un scaun la un bar, voi bea, poate ma voi baga in seama cu o femeie, poate nu, dupa care voi veni acasa, simtindu-ma altfel. Si totul se va schimba.
Vorbesc cu prietena mea, singura mea prietena, care e in State (un loc pe care il spurc cu tot veninul sufletului meu, dar recunosc ca e frumos rau acolo) si cu care schimb vreo 3 cuvinte o data la 3 zile, undeva pe la 7-8 dimineata, pe mess. Acum am prins-o mai devreme, are cateva minute libere de la slujba - babysitter.
Inca un aspect penibil de bifat la viata mea.
Ma arunc in cada cu teribilism juvenil. Fac o furtuna de apa, clabuci si jeg. Sunt Neptun. Ies surescitat si ma imbrac repede dar atent. Blugi, camasa kaki, pe care mai intai o calc, tricou negru cu nightwish pe dedesubt. Eternul double-faced gentleman.
Afara vantul bate prea tare, imi flutura camasa si imi tulbura oasele subtiri, dezbracate de carne de atata timp. O iau usurel, pe jos. Vreau sa simt totul, chiar daca sunt singur am sa fac CEVA. Nu merg prea mult ca ma satur de frisoanele pe care mi le dau curentii de aer si sar intr-un taxi. Ii spun sa ma duca la "El Comandante". El intreaba care. Eu raspund: "Ala de langa carul cu bere, celalalt e El Grande Comandante". El stramba din nas, pufneste, se uita dispretuitor la mine de sus pana jos, murmura "ooooof, Doamneee" si executa ordinul. Ajungem acolo in sfarsit, platesc fix si sar jos.
Imi staruie in minte motto-ul ala tampit de la Club A "club A, si devii altcineva". Atat de uleios si scarbos. Imi face greata tocmai pentru ca ma regasesc in ieftinaciunea aia de motto. Vreau sa il scot din sistem. Vreau sa DEVIN altcineva, ca sa nu mai fiu ce zic ei ca sunt. Ce presupun ei atat de arogant despre mine. Si anume ca as fi cineva care vrea sa devina altcineva cand vine la baru' lor de jeg.
Acum sunt afara, in fata intrarii, cu mainile atarnand in parti si camera filmandu-ma din spate-jos, ca in filmele western. Nu am pistoale dar am idei...
Ma ustura hemoroizii din cur de emotie.
Hold! Inainte sa ma duc sa beau trebuie sa mananc ceva. Si sa ma si linistesc sa nu intru acolo sa ma duc la prima pizda buna, sa ma balbai ca un retardat, de la emotie si sa primesc un pahar in cap. Vizavi e o pizzerie de luat la pachet. Si nu e coada. Prea mare. Ma asez la coada. E un local dragut, mic, curat. De 3x4. Fara mese. Comanzi si pleci.
Dupa ce primesc haleala cei 3 din fata mea vine randul meu. In urma mea nu se mai asezase nimeni. Exact cand cel din fata mea isi ia cutia in mana si da sa plece intra o tiganca si se baga in fata mea, direct la casa. Ii spun pe un ton mustind a dispret: "Nu va suparati doamna, eram inaintea dvs.". Dar calm.
Femeia incepe sa tipe cuvinte greu de inteles si sa sustina cauza discriminarii mai abitir ca in fata curtii europene. Incepe sa ma impinga si sa ma impunga cu degetele in piept si in fata. Eu imi ridic mainile in fata defensiv si ii spun: "Doamna, calmati-va va rog ca nu v-am facut nimic. Doar v-am atras politicos atentia ca..."
Ea continua sa ma impunga cu degetele si unul din ele imi intra in ochi. Avea unghiile mari... Usturime...
Ea continua in aceeasi maniera. Ii trag una peste maini ca sa i le dau la o parte din fata mea si ii spun pe un ton rastit si cu ceva animalic si feroce in el, umflandu-mi intr-un gest reflex spatele: "Potoleste-te!".
Baiatul din spatele ghiseului se duce in spate si apare imediat superiorul sau. Acesta vine la femeie si incearca sa vorbeasca cu ea, tragand-o de mana incetisor sa o intoarca cu fata inspre el. Ea continua sa tipe si sa ma impinga, eu sa incerc sa ii opresc mainile, ea ma palmuieste ici, colo, ca la fripta, pe cap, pe fata.
Managerul se rasteste ceva la ea. Ea se intoarce brusc si il scuipa in fata. El pleaca in spate.
Acum intra pe usa un monolit uman, un tigan negru ca noaptea si scarbos de privit ca un cadavru ciumat. In maieu alb, murdar de galben pe la subrat. Se baga intre mine si femeia lui, eu stand, ea continuand sa isi arunce mainile spre mine prin laturi.
Nici nu apuc sa zic: "Nevas, prietena ta a inceput, intrand aici si..." ca poc! primesc un croseu aruncat de dreapta in latura fetei. Tiganul avea ~150 de kile. Ma arunca direct in tocul usii cu capul. Nu mai aud nimic, durerea imi amortise instant juma de fata si urechea stanga imi tiuie acut.
Raman pravalit pe tocul usii de durere si confuzie. Ma ridica de gatul tricoului si ma arunca pe tejghea, aceasta percutand in coloana mea. Incerc sa ridic mainile sa ma apar in timp ce cad pumni grei de sus, in piept, in fata. Nu reusesc. Isi punea toata greutatea in fiecare din ei.
Imi da drumul. Alunec de pe tejghea pe jos. Imi curgea sange din gura si dintr-o crapatura din obraz. O durere surda in gura. Era un dinte rupt, am realizat imediat, din experienta.
Ma taraste. Sterge pe jos cu mine. In tot timpul asta tiganca tipa, injura si scuipa. Despre romani si cum sunt ei. Nu imi aduc aminte decat partea cu "s-a umflat tarata in ei fire-ai ai dracu'". Restu e confuz.
Ma arunca afara pe usa, in strada. Nu reusesc sa vad pe nimeni, in ambele sensuri...
Iese si el. Ma trage inapoi, stergand pe jos cu mine. Ma arunca intr-o tejghea perpendiculara pe prima, in spatele careia pregateau cutiile. Erau acolo pe masa, in spatele ei, cutii goale pregatite, servetele si tacamuri de plastic insirate langa.

In secunda in care ii simt mana insfacandu-mi din nou tricoul din spate zvacnesc spre o furculita, o apuc ca pe un pumnal in dreapta, ma imping cu toata puterea in stanga, ma rasucesc pe loc, si ii infig furculita in ochi pana la baza dintilor.
Cu un racnet de durere si o mana tinuta pe ochiul sangerand imi arunca un croseu de stanga, orbeste. Ma feresc. Femeia sare pe mine, cu o mana intinsa dupa un cutit din spatele tejghelei. Il iau eu inainte sa ajunga la el si i-l infig in mana. Elibereaza un racnet de durere pe o voce complet noua, pe care nu ai fi ghicit-o mai devreme in corzile ei vocale, printre gajaielile de fumatoare amatoare de sex oral fortat.
Sar printre ei din coltul in care fusesem prins, iau capul femeii si il lovesc cu toata puterea de peretele din dreapta ei. Cade ca o carpa la podea. Barbatul vine dupa mine turbat de furie. Sar in spatele tejghelei vanzatorului si caut ceva. Orice. Nu gasesc nimic. Sare si el. Fug spre usa care dadea in spate. Ma prinde din spate si ma trage. Ma apuca de gat cu o mana si incepe sa ma ridice si sa mi-l sfarame in pumn. Bag dreapta in buzunar, scot cheile si in timp ce imi pierdeam vederea de durere i le infig cu toata puterea in celalalt ochi. Urla. Ma scapa pe jos. Incerc sa imi recapat suflul cat mai repede dar primesc imediat un picior in stomac care ma arunca un metru in aer. Cad. Observ langa mine un filtru de cafea si apuc repede sticla de dedesubt, plina cu ceva maro si, norocul meu, fierbinte. I-l arunc pe tot in fata si pe piept si sar tejgheaua inapoi. Fara sa ma uit. Femeia azvarle un scaun spre mine. Ma apar cu mainile dar aproape mi le rupe. Vine cu un cutit la mine de la tacamuri. II dau un picior in stomac si se opreste, ghemuindu-se. Ii mai dau atunci un pumn in cap. Apoi iau scaunul si o lovesc cu el in spate pana cade jos lata.
Dincolo de tejghea barbatul se zbatea nebuneste si se lovea de pereti, orbecaind. Atunci vad ca langa cafea aveau acolo si ceai. Iau scaunul, sar tejgheaua din nou, la el, si il lovesc peste oasele femurale cu el. Cade in genunchi de durere. Atunci ii dau din lateral in cap cu scaunul. Ii dau si un bombeu in gura si cade pe spate. Atunci iau recipientul cu ceai si i-l vars incet pe fata tumefiata. Horcaie incet.
Afara se aud sirene de politie. Apare managerul si vanzatorul din spate, laolalta cu o fata care facea pizza. Imi spun ca au camere de supraveghere si vor sustine si ei ca a fost legitima aparare. Oricum au oprit camerele dupa scaunul in cap dat tiganului. Pana de 'curent'.
Nu inteleg imediat tot ce spun. Nici nu imi pasa. Aud muzica de dincolo.
Ies afara si respir adanc.
Da.
Traiesc.
Acum ma simt mult mai bine.