Mihăiţă George,

An II, Gr. 2

MTTLC, Comunicare Culturală

S. Ivan

Comunicarea publicitară: efecte sociale și culturale

- o viziune puternic personală, dar semnată cu numele întreg -

COMUNICÁRE, comunicări, s. f. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o roblem științifică. – V. comunica.[i]

Dacă aruncăm o privire chiar şi fugitivă asupra definiţiei termenului, reiese de la o primă vedere faptul că a comunica cu o persoană înseamnă a avea o relaţie cu acea persoană. Până aici, nimic alarmant. Dacă însă privim atent asupra unor forme specifice de comunicare, cum e cea corporatistă (întreţinută între un funcţionar P.R. şi public) sau cea publicitară (de care se ocupă sectorul de marketing) vedem că relaţia e una asimetrică. Raportul emiţator – receptor este întotdeauna supraunitar, un reprezentant comunicând ceva mai multor membri ai publicului (spectatori sau, mult mai des, telespectatori). De asemenea este o relaţie asimetrică şi prin unidirecţionalitatea comunicării, publicul neavând şansa de a ’răspunde’ replicii emiţătorului. În puţinele cazuri în care o pot face (ex: o scrisoare deschisă), ea nu se bucură aproape niciodată de o receptare, nici măcar potenţială (publicul), ca replica iniţială. De aici putem trage foarte uşor concluzia că, prin atenţia de care se bucură, cel care se găseşte în ipostaza emiţătorului (mai mult, mai puţin sau total incidental) beneficiază de o cale foarte facilă de a se face auzit. Aşadar, simplul fapt ca ’deţine microfonul’ îi oferă un statut privilegiat faţă de oricare membru al publicului.

Acum, societatea democratică, bazată pe mai multe seturi de drepturi, printre care şi cel la exprimare liberă, invocă aici, la fel ca şi în cazul oricărui alt drept pe care este fundamentată, responsabilitatea corespunzatoare, care însoţeşte, dublează şi asigură acel drept. În cazul de faţă este vorba de asumarea propriilor păreri, opinii şi verdicte. Urmărind, însă, trecerea fiecărei naţiuni de la sistemul precedent (monarhic, feudal, dictatorial etc) la cel democratic, observăm ca, printr-o tendinţă perfect explicabilă (aceeaşi care îi face pe cei însetaţi să vadă miraje în deşert), cetăţenii acelei naţiuni au mereu o întârziere între asumarea drepturilor şi asumarea responsabilităţilor. De la elevul de gimnaziu care îi răspunde, cel puţin asertiv, profesoarei, că nu este obligat să îşi argumenteze opinia pentru că acum trăim în democraţie şi fiecare poate spune ce vrea, până la formatorul de opinie care, sistematic şi cu bună ştiinţă, manipulează cunoaşterea celor care îl folosesc ca sursă de informare, eludând informaţia care neconvenabilă şi transformând adevărul istoric al celei care convine. Prin urmare, echilibrul într-o astfel de comunicare asimetrică este întreţinut, în primul rând de răspunsul, educat şi necesar, pe care publicul îl are în faţa afirmării unui neadevăr. Societatea democratică se bazează pe acel răspuns, pe dreptul (şi responsabilitatea) fiecărui cetăţean de a-şi pune la îndoială reprezentanţii.

O astfel de formă de comunicare, putem observa de pe acum, suferă de aceeaşi specie de neajunsuri ca cea electronică, în general (internetul). Acolo unde prima are de suferit de pe urma lipsei de independenţă, de discernământ, de pe urma atrofierii raţiunii şi a liberului arbitru a publicului (care, uneori, naiv şi comod, peria informaţia care i se oferă fără a o mai trece măcar prin sita propriului bun-simţ dacă nu şi a informării personale), a doua oferă oportunitatea anonimatului şi, prin asta, eludarea oricărei responsabilităţi.

Internetul nu poate fi considerat o cale democratică de comunicare, atâta timp cât nu există un set de legi care să controleze respectarea acelor drepturi garantate de democraţie. Dimpotrivă, fiind un teren în care părerea calomnioasă, agresivă, insultătoare şi instigatoare este permisă, totul sub masca anonimatului, el se aseamănă din ce în ce mai mult Vestului Sălbatic, unde oricine are dreptul ipotetic de a face orice, dar nimeni nu veghează asupra drepturilor nimănui şi totul rămâne la discreţie publică.

Atâta timp cât unicul cu drept de contrasemnare, unicul cu drept de sancţiune asupra mass media este publicul însuşi, iar publicul are nevoie de timp să înveţe de ce e important să îţi pui numele pe o afirmaţie publică, de ce e inutil, chiar dacă infinit mai comod, să bârfeşti fără să îi spui şi celui vizat, să şopteşti fără să şi spui tare, să afirmi fără să argumentezi, să râzi ca un participant la concursurile Special Olympics fără să aduci o părere constructivă (fie ea şi critică) şi să îţi spui părerea fără să ţi-o asumi, atunci influenţa iresponsabilă a mecanismelor mass media cu o organizare din ce în ce mai tribală/feudală, dar care se bucură de o susţinere din ce în ce mai apropiată de mistic, de sectant (vezi trustul Intact, Antena3), la fel ca şi condamnarea cu iz proletcultist, de luptă de clasă, a oricărui fel de intelectual (vezi demonizarea şi sabordarea Institutului Cultural Român), dublată de parvenirea grotescă a unor non-valori semidocte şi agramate ca formatori de opinie de calibrul unor adevăraţi ’guru’ (vezi Mircea Badea), trebuie considerată inevitabilă şi acceptată ca atare.

---

[i] Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009.

Bibliografie

http://www.raymond-walden.blogspot.ro/2013/03/hostile-trends-against-democracy.html

Wolton, Dominique (2012), Despre comunicare, comunicare.ro, București

Eu, plin de bere si ura,
Tu, rupta-n genunchi pe zgura,
Ne cacam pe ochii oricarui mitocan
Doar ca sa mai petrecem inca un an.

Traducem, scriem, subtitram, compunem,
Ne-o luam la laba cult, degeaba si ne spunem
Ca facem o treaba buna.
Nu m-ai mai fut pupat de-o luna...

Mi-a iesit o buba-n pula dreptul simfizei pubiene
De la, in fine, acum e ok,
Ia-ma de mana si hai sa alergam. Ferea de canula!
Ne gandim dupa, unde. Acum ne prind ei !

Me and my younger protege

Duminica seara am dat autografe.
In imagini il puteti vedea pe un fan de-al meu; e inalt ca o prajina si nu foarte inteligent, dar e un tip de treaba.
Am inteles ca il cheama Sean Plott sau ceva.

Oricum, i-am dat voie sa ma contacteze ulterior sa ii mai explic cateva strategii cu Terranii.

This one goes out to you Day[9]!

In ultima avem salutul cercetasesc :)

I need feminism because...

...I can't do it on my own!

Sau pt ca altfel nu as avea inca un grup de denaturati patologic de care sa rad condescendent pentru a ma simti mai bine cu mine insumi.

http://awkwardsituationist.tumblr.com/post/52817821994/cambridge-university-students-were-asked-on-campus


Avem o tipa nerasa la subrat care se simte cool, pe acelasi principiu pe care l-as putea aplica eu, refuzand sa ma sterg la cur si aratand libertin si hipstereste cu degetul la toti indienii care o fac si sunt acceptati social.

Avem un negru care recunoaste ca e sexist si savureaza amuzat, cu toti dintii la vedere, ironia vie coagulata in persoana lui: apartine unei minoritati si are trasaturi xenofobe. Oai, ce super tare!

Avem doua proaste suparate pe feminism ca nu le-a dat inca economizde renumite. Pai puneti in mortii vostri mana pe un tocilar frustrat de la Xenopol daca vreti sa fiti economizde faimoase fetele tatii, nu va mai pierdeti timpul "invatand", ca nu e ca si cum ati putea obtine ceva prin propriile eforturi, neaaah. Si oricum voi sunteti niste lady, nu e frumos sa va agitati prea tare ca transpirati. Ba chiar va multumesc ca v-ati dat peste cap sa luati markerul si sa scrieti pe tablita aia alba o fraza intreaga. Voi PRETINDETI ce MERITATI, doar sunteti niste doamne, ce pula voastra, nu?
Si am zis Xenopol ca la ASE deja ii gasiti desfundati pe toti, pana la ultimu' chel, burtos si fara dinti in gura. E un vortex vaginal acolo.

Ce mai avem?

O proasta cu ochelari care spune ca e urat ca o treime din fetele de 10 ani se ingrijoreaza in primul rand de cum arata. Da, pentru ca celelalte doua treimi le spun ca sunt prea urate, grase si naspa. Pentru ca primordialul obiect cu care lucreaza femeile noastre, ele fiind mai presus de efortul fizic/intelectual PERSONAL, este fofo corpul lor. Si asta nu inseamna ca o vand. Doar ca stiu sa o arate si sa o foloseasca.


A, da, si avem si tipul care rezuma chintesenta penibila a acestei initiative: prostovanul imatur care s-a saturat sa i se spuna sa-si creasca boase. El are nevoie de feminism pentru ca asta e singura speranta pe care o mai are sa fie salvat de la RESPONSABILITATE si ASUMAREA propriilor actiuni. El nu vrea, el e rasfatat si are nevoie sa ii stranga altcineva firimiturile de la masa, sa ii plateasca bauturile, sa ii sune iubitii pt a-i informa ca e "over" si sa il stearga si la cur in timp ce il tine de mana. E rasfatat. Are nevoie de feminism.

Singura tipa care are ceva in cap e grasa care a scris ca are nevoie de feminism pentru ca obisnuia sa ii spuna lu' fra-su "fata" si era convinsa ca e o insulta autentica. Doar ca proasta probabil nu se gandea la fra-su cand a scris, ci la interpretarea rastalmacita prost, ca vezi-doamne a fi fata e josnic, in loc de aspectul evident: a fi mascul emasculat e josnic.

Indianul e amuzant, recunosc.

Postul unei dimineti crude, care se asterne fara sa ceara voie in viata mea ca urmare a unei nopti de minecraft cu bere.

Asadar, dupa cum spune clar si titlul, dupa rasarit, dupa World of Tanks, dupa DotA, dupa ce m-am saturat sa ascult viking metal cu clipuri din LotR, jocuri cu tenta medievala sau documentare despre aceeasi perioada, m-am gandit ca trebuie sa existe undeva pe acolo si niste muzica din cea care imi face mie clopoteii sa sune sincronizata cu ceva atmosfera martiala germana (macar din filmarile de propaganda nazista a perioadei) undeva pe marele youtube.

Fatalitate, la search-ul "viking metal ww2" a aparut, pe pozitia a doua, printre multe chestii obscure si fara legatura cu glorificarea ubermensch pe care o cautam, acest videoclip. Merita remarcat. Titlul se face singur remarcat, deci nu am sa insist redundant, dar priviti atent la unele dintre frumusetile din videoclip... au pistrui. Ei bine pentru asta am facut un pocinog si l-am pus aici. Merita. 

Multi oameni cu pistrui se considera urati prin asta...

https://www.youtube.com/watch?v=RhF1gbDU6-8

Sinuciderea, facuta usoara.

Vrei sa crapi si nu stii cum?


Uita de pastile, fac rau la ficat si scurteaza speranta de viata.
Lamele sunt pentru oamenii carora le gasesc asistentele vena, cand le iau analize.
Saritul de la geam e ok dar nu pentru o inmormantare cu capac deschis.
Ramane sinuciderea prin sex pana la infarct, dar daca nu esti un hodorog ramolit trebuie sa ai vreo 6-7 insirate ca la interviu ca sa mearga.
Eutanasia asistata e ciudata, ca trebuie sa puna unu' mainile pe tine, in spatele unei dube, noaptea intr-o padure, unde sa nu vada nimeni ilegalitatea comisa. Si daca iti mai e si frica de ace...


In concluzie, vrei sa mori si constati ca guvernul tau nu iti pune la dispozitie nicio solutie, nici macar aici? Iata solutia. Click pe link http://www.psd.ro/inscrie-te.php

"Referendumul pizdii" sau "Prosti, prosti dar nu destul de multi"

Cu mare rupere de inima, suflet si stromeleag trebuie sa recunosc ca Basescu e un mastermind conspirator si sa va aduc la cunostinta urmatoarele

STIRI RUPANDU-SE: Referendumul era valid!

Imagini de ultima ora dovedesc ca PDL a fraudat alegerile, ascunzand o mare parte din voturi. In imaginile ce urmeaza veti vedea unde au fost ele descoperite si cum, astfel, referendumul se dovedeste a fi fost valid de la bun inceput. Ii avertizez pe cititori ca unii din ei pot gasi imaginile socante si ca a le privi, la fel ca a continua sa citeasca acest articol si sa ma citeasca in general, poate dauna grav ignorantei, inculturii si prostiei generalizate prin propaganda de partid(e).

Iata romani unde erau voturile voastre! In perversitatea lor inimaginabila, basistii, PDL-istii, securistii si extraterestrii au ascuns voturile in cloaca lui Adrian Nastase. Machiavelic! Stiind ca un lucru este cu atat mai bine ascuns cu cat e pus mai la indemana si mai in vazul tuturor, ei le-au dosit acolo unde nici un pesedel nu s-ar fi gandit sa le caute: in cel mai populat, banal si cotidian loc, in mijlocul lor.
...socant. O puteti vedea in imagine pe biata Mona Pivniceru cum extrage buletinele de vot, stampilate si impaturite regulamentar de sarmanii votanti, doar pentru a fi facute sul si infipte de conspiratori.


Cum o veste proasta nu vine niciodata singura, acum se erecteaza si intrebarea "bine, bine, am gasit noi documentili dosite in gaoz la Adi, dar ce facem pe/cu ele?". Ce facem cu voturile sarmanilor oameni? Ce facem cu toti oamenii nefericiti, frustrati, neangajati si cu afacerile murdare ingreunate de o tot mai independenta legislatie din tara asta, care au votat doar ca sa ii impinga lui Nastase mancarea de ieri?!!?!
Eu as avea o sugestie, una la care ma gandeam mai demult si pe care as aplica-o cu multa tragere de colon si celorlalte 7,4 milioane de voturi, cat si titularilor lor. Ca sa n-o mai lungim (ca oricum e mai importanta grosimea...), sugestia mea e ilustrata schematic mai jos, in doua diagrame.


Diagrama 1 (pentru voturi) , varianta 1

Diagrama 1 (pentru voturi) , varianta 2 (pentru doamne, ce pula mea)

Diagrama 2 (pentru votanti)

Intrucat votantii s-au obisnuit pana acum cu gustul, de pe antene, realitati, din adevaruri, catavenci, jurnale nationale si alte Libertati, nu vor avea nimic impotriva. Sincer, m-am saturat sa aud de cele 7,4 milioane. Da, tara mea e sugrumata de prostime, si?!

In alta ordine de idei, scurt si curat:

If you're not a liberal when you're 25, you have no heart. If you're not a conservative by the time you're 35, you have no brain.

- citat in mod eronat atribuit lui Winston Churchill, dar care ar fi putut sta fara rusine in repertoriul sau printre multele maxime si alaturi de celelalte intelepciuni sub forma de pilula pe care le-a lasat in urma si care contin destul miez pe care sa il mestecam azi. E destul sa inlocuim 'liberal' cu 'de dreapta'. Si ne dam deja seama ca in cazul Marii Britanii ar putea fi aplicabila limita de 35 de ani pentru a trece de partea cealalta a baricadei, pentru ca acolo partea cealalta inseamna conservatorism, moderatie, aristocratie si dragoste pentru traditie dar in cazul nostru inseamna matusalemica si etern insetata hidra socialista, asa cum foarte adecvat o descrie Cartarescu, reactualizand o metafora veche si buna. Ergo, daca - atunci cand vorbim de britanici - spiritul justitiar al tanarului il indreapta spre o gandire liberala (gandita ca anticonservatoare) pana la varsta de 35 de ani, cand se maturizeaza si descopera valoarea unui lucru testat in timp (conservatorismul in sine), atunci in cazul nostru o putem ridica lejer la 70, 90 sau oricate sute de ani dorim, din moment ce putem lupta impotriva comunismului linistiti toata viata, nu e ca si cum va fi de ajuns. Si cand spun ca nu va fi de ajuns, am trista proprietate a cuvintelor, ca sa citez din marea dama politica de consumatie Crin - nume de barbat. Tatal meu (care de altfel obisnuieste sa foloseasca sintagma asta "Crin - nume de barbat", cand e vorba de personagiu) a fost acolo cand oamenii cadeau secerati la Piata Universitatii, in prima noapte in care armata a tras in popor in acel an. Era un adolescent atunci. De atunci si pana azi el a asteptat ca generatia veche sa moara, sa scapam de cei care voteaza Iliescu, care sustin vechii comunisti reinventati, care condamna gandirea de dreapta ca pe o boala. Generatie veche care ii includea si pe bunicii mei, parintii lui, pe care ii iubim si ii respectam toti, dar carora nimeni nu le mai poate schimba gandirea. Gasca lui Iliescu ramane inca. Partea trista e ca primeste intariri de pe bancile facultatilor, din randul noii generatii de indoctrinati, de ignoranti, de manipulati spre autodistrugere, care vin sa umfle randurile unei clase de proletcultisti de care abia incepusem sa scapam.




Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange, ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine

- Ion Ratiu. Azi, daca ai o parere diferita de a posturilor de propaganda grosiera, esti sluga basista, agent antiroman, propagandist platit din banii statului (culmea, statul fiind, in cazul lor, bugetari parazitari si adolescenti analfabeti someri neplatitori de taxe, care iau o pensie de "protestatar spontan" pe unde fac galagie) sau pur si simplu PROSTIT. Eu gandesc. Gandesc altfel decat ei si am fruntea destul de tare cat sa dau un cap in gura cand e nevoie si sa iau un pumn in cap cand nu am de ales. Eu imi sustin parerea in public si in privat. Eu nu fug dintr-o lupta in care miza merita, chiar daca am de infruntat patru sau cinci scriitori de la reteaua literara in acelasi timp (stiti la cine ma refer, uite poponarul asta din stanga cu poza cu falca in palma e unul. Gelu Vlasin. Stoian Bogdan George - scriitor cocalar care se da/crede interlop pentru ca are unghia lunga la degetul mic sa se scobeasca cu ea in ureche, ca oltenii, e altul. Al doilea e si membru PNL si ambii practica literatura si retelele ei ca sa mai agate cate o pizda cu vreo 20-30 de ani mai mica, pe care sa o fute cu schimbul, sa faca poze si sa le confrunte, ca in luptele cu Pokemoni. Aici limbajul folosit nu e metaforic, e literal pentru ca stiu despre ce vorbesc si cunosc personal specimenele implicate. Mi-au aratat pozele pe telefoane, le poarta mereu acolo ca sa le aiba la indemana, la o bere, la o sueta, cand se lasa cu incordare de falusuri in skandenberg.  Frustrare sexuala si nevoie de reconfirmare a propriei barbatii la greu, deci. Cu specimenele nu am nimic de impartit. Am impartit intr-un bar tot ce aveam de impartit si cel putin unul a plecat cu capul spart. Dar merita spus - puslamaua penala a si folosit acest citat din Ratiu, in acelasi post in care, evident, improsca cu rahat in cei de alta parere decat el, care nu putea crede ca inca mai exista. Ei bine sunt aici si fac ceva pe concursurile tale de literatura proasta). Eu imi asum ceea ce cred. Eu merg la Universitate in mijlocul lor cand sunt mai furiosi si le spun ca sunt o insulta la adresa acelui loc sfant si a memoriei celor care au murit acolo ca sa dea jos sistemul dictatorial (cuvant cu care ii vezi adesea in gura pe ei), nomenclaturial, de mafie inradacinata si clica intangibil deasupra legii in care isi apara unul altuia spatele, de cenzura, de ura de clasa, de bagat pumnul negru al unui miner in gura atunci cand acea gura spune ceva ce nu iti convine, de demis oameni care pot aplica legea cand legea este in detrimentul tau, de subordonat si subjugat cultura in unealta politica si de transformat arta in arta cu tendinta.