How to grow a backbone

Let the pain set in. Let it form sediments.

http://youtu.be/rwRScXqKoXY

Pentru ca smegma nu-i ajunge si Ciorbea zice: da-te-n sange

SILOGÍSM, silogisme, s. n. Tip de deducție în care o propoziție numită concluzie rezultă din două sau mai multe propoziții numite premise. – Din fr. syllogisme, lat. syllogismus.

Carevasazica doua.
Sau mai multe.
Dar sa nu ne intindem. Zicem doua dara. Iaca una:


1. Avocatul Poporului este singurul in masura sa sesizeze Curtea Constitutionala in cazul ordonantelor de urgenta.

Iaca inca una:

2. Avoxatul Popo(r)ului:


"Cu privire la ordonantele de urgenta ale Guvernului in materie electorala, domnul Victor Ciorbea a precizat ca, de-a lungul anilor, Avocatul Poporului a avut o pozitie constanta in a nu interveni in sensul sesizarii Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate directa a acestora, date fiind circumstantele in care acestea erau emise de executiv."


"Avocatul Poporului nu poate fi obligat sau impiedicat de nicio autoritate publica sa ridice o atare exceptie de neconstitutionalitate".


In traducere libera, din aburiglish in romana: Victor Ciorbea, singurul in masura si responsabil cu judecarea (preliminara) justetii unei ordonante, a decis ca nu se baga in judecarea (preliminara) justetii unei ordonante. Mai mult, nimeni si nimic nu il poate obliga (sau opri!) pe Ciorbea de la a judeca justetea unei ordonante. Adicatealea o face fix cand vrea stromeleagul lui invartosat. Cand le da guvernul, insa, nu se baga, pentru ca sunt emise de executiv (= guvern). Adica o pisica e o felina pentru ca e o pisica.

Si noi ne luptam aici ca idiotii sa invatam o integrala, o conditionala, un lindic pe batz... Gandim marunt, ar spune Pavel Puiut din Filantropica (a.k.a. Gheorghe Dinica). Ca sa ajungem departe, e trebuincios ca sa avem o mentalitate carevasazica liberala, ca a dnului Victor Viorel... errm, Ciorbea. Eu imi fac treaba de care sunt responsabil cand vreau eu, doar cand vreau eu si oricand/oriunde/cu oricine vreau eu.

Care dracu' fu idiotu' care pusa posesivul gresit pe usa biroului dnului Ciorbea, asta nu se stie. Insa, prin milostenia preafericitului Pontif, primul ministru, primul roman, primul cetatean intre egalii aia mai egali ca ceilalti, primul agricultor et cetera, putem in sfarsit sa rectificam eroarea: nu dnul Ciorbea este Avocatul Poporului, ci noi toti suntem Poporul Avocatului. Sa fim recunoscatori, in gatu' ma-si.

Anul Cainelui face loc Anului Magarului de Foc.

http://youtu.be/iWOyfLBYtuU

Burrito del Fuego.

Cacatul  mancat Vitejia de dinainte de lupta:

• Pentru ziua de azi astept la ora 12:00 verdictul, dupa care plec acasa, fac o baie, dupa care astept sa vina cine vine... nu stiu care e procedura.

• Intrebat daca merge vineri la Curtea de Apel: Nu mai merg, nu are rost sa merg.

• Verdictul o sa fie anuntat in sedinta publica.

• Practic, ce se intampla? Se schimba modul de viata, se schimba conditiile de viata. Eu am un mare noroc, legat de circumstantele astea. Pana la varsta de 34 de ani am stat cu sotia intr-o camera. Iarna nici nu vreau sa va spun cum era cu toaleta in curte. In momentul in care ai trait pana la 34 de ani in conditiile alea, nu cred ca la inchisoare poate fi mai rau, conditiile in sine nu sunt de natura sa ma sperie. Am spus mereu ca nu sunt speriat.

• Ce ma doare e ca 12 oameni nevinovati sufera, si sunt niste oameni extraordinari, profesori universitari. Datorita faptului ca eu fiind vanat, au ajuns in situatia asta din cauza mea. Sunt multi care se bucura ca Voiculescu sufera.

• Al doilea lucru care ma deranjeaza - ca familia sufera. Deci produc rau fara sa vreau, oamenii nevinovati sufera din cauza mea.

• Problema nu e la mine. Mi-am asumat cu demnitate, cu onoare, nu e usor sa te lupti cu presedintele statului tau, care are parghiile, are o forta, eu sunt un simplu cetatean. A fost suspendarea din 2007 si tot ce a urmat. Mi-am asumat un razboi, am dus un razboi cu demnitate, la demnitate si la onoare nu o sa renunt niciodata.

• Probabil ca voi fi mai insingurat. Eu oricum eram insingurat, nu eram comunicativ, nu aveam grupuri, nu eram monden. Asa cum nu eram monden, probabil ca voi fi si mai putin monden. Sa dea Dumnezeu sa fie bine
• Eu din 2004 m-am retras din afaceri cand am intrat in Parlament. Eu am prieteni, am copii, incerc sa le transfer din experienta mea
• Daca vor sa confiste actiunile ICA, sa le confiste. Dar nu au nici o legatura cu afacerile media
• Cum v-ati petrecut noaptea? Am stat cu familia, am pahar un pahar - doua sau trei de vin alb, am mancat varza calita exceptionala facuta de sotia mea cu carnati oltenesti, m-am uitat la Mihai Gadea
• Am dormit bine. E o dovada a faptului ca nu sunt stresat, speriat. La onoare, demnitate si curaj nu am sa renunt niciodata. Nu exista o batalie mai tare decat cea cu seful statului
• Cei care au gresit trebuie sa plateasca. Vor plati mai devreme sau mai tarziu. Daca nu platesc, ei vor prolifera, ca un microb care se intareste, si nu e bine pentru societate
• Nu ma astept sa fiu condamnat
• Nu regret nimic
• Era simplu sa le spun celor de la Antena 3 sa-l lase in pace pe Basescu, dar nu am vrut sa renunt la lupta

In concluzie:

Asculta muzica si simte satisfactia cruda si sangeroasa de dupa: e un fel servit rece.

Leac miraculos

Cine nu cunoaste greturile matinale, inerente unei nopti de betie?

Si totusi zeama de varza, emetiralele, toate palesc in comparatie cu leacurile miraculoase oferite de Fundaatia Voiculescu.

Toate sunt la fel de organice ca un scuipat, toate au ca substanta activa propaganda nerusinata si toate se bazeaza pe acelasi mecanism reflexiv  al corpului uman:

Senzatiile de greata si de voma dispar instantaneu cand citesti unul din blogurile de mai jos. Scarba starnita este atat de acuta incat ele sunt coplesite pe loc de o senzatie de cacare de nestavilit.

Efecte secundare: cacarea spontana.

http://www.ciutacu.ro/despre-ciutacu/

http://danvoiculescu.net/blog/

http://www.mircea-badea.ro/blog/

http://nastase.wordpress.com/

Cum ziceam?
A, da:
"[...] tragandu-mi partile intime prin stima de sine a acestui masterat [...]"
Zis si facut.




























A, da. Si Sabina Marian e o curva proasta.
O curva proasta maritata si cu copil.

Vacanta placuta tuturor si ne vedem la doctorat, pisa-m-as pe vietile voastre mizere!

Despre rentabilitate si economie

Sa iti deranjezi doi neuroni din mucegai si sa ii pui sa faca o sinapsa e greu. Costa. Se ard calorii.
Sa salvezi Rosia Montana e gratuit.
Daca nu ai herpes genital primesti si o muie gratis, ca prima de "protestatar spontan", de la niste fete pline de convingere, principii si alte BTS-uri, care o tot ard civic si cetateneste fie pe la Universitate, fie prin FanFest. Ca pe mui gratis nu ia statul taxa, da' cu un cico se aleg si ele.

Se tot apropie data dizertatiei.
O sa fac ceea ce Elena Stanculescu numeste autosabotare si contestare a autoritatii, si o sa tot aman scrierea ei, tragandu-mi partile intime prin stima de sine a acestui masterat, care antreneaza viitoarele secretare inculte si frustrate de tardivitatea propriei virginitati, care, cuplate cu sosirea menopauzei, vesteste iremediabila intemnitare a bestiei sexuale ascunse in spatele mastii de contabila vetusta. Bestia mentionata, ca un veritabil Ouroboros sexual, nu mai are decat sa-si suga singur coada in continuare, doar ca pe uscat, ca nici sange nu mai curge din ea.

Despre SPE-CI-ME-NE se pot spune multe aici. Observ cu ocazia asta ca nu v-am mai tinut la curent cu specimenele din viata mea. Voi rectifica aceasta eroare.

Observati, dragi cetitori ai mosului, ca NE-ul nu are link spre un specimen.
Aveam doi pretendenti, dar ambii si-au sters profilul de facebook.
Acum nu ca ma laud, ca nu i-am facut eu sa il inchida, dar am un fler mai ceva ca un ogar cand vine vorba de patologii grave si amuzante.
Va las cu un exercitiu de memorie.
Intre cele doua imagini exista 3 diferente, le puteti identifica?

Raspuns corect:

1. Da.

2. Ştiu...

3. În prima poză, câinele e fotoşopat.

Jeremy Page - take two and three

SERGHEI CHERKASOV, 1954-2007

Când a murit, era de vârsta mea. Asta e tot,

atâta ştiu despre Serghei, ale cărui rămăşiţe

pământeşti sunt înhumate pe un lot care-i

vecin cu cenuşa părinţilor mei.

Cine ştie dacă drumul lui până aici

n-a fost mai lung şi mai aventuros decât al lor ?

Şi cine ar putea spune ce întâmplări

l-au adus aici, unde se odihneşte ?

Cineva a fost aici înaintea mea

în după-amiaza asta gri de Octombrie; oricine

era, a lăsat ghiocei, albi, imaculaţi,

în faţa anilor inscripţionati cu dibăcie.

MARCAREA TIMPULUI XXIV

În capătul grădinii

între patru ziduri

pendulul ticăie zi şi noapte

singur.

Numere romane

fac aluzie

la sacrificiul timpului:

seculara treime

din trecut, prezent

şi ce va să vie.

Marchez venirea noului an

în vreme ce, la întuneric, pe uscat,

pendulul ticăie şi ticăie.

Şi ticăie.

Jeremy Page - take one

PANĂ

Cu ani în urmă

m-ai rugat să-ţi spun o poveste

şi eu ţi-am povestit

despre pescăruşul albastru.

M-ai ascultat ca un copil,

ai verificat dacă ai înţeles corect

şi ultima oară când ne-am văzut

mi-am dat seama că tu tot căutasei

de atunci. Ţi-am luat mâinile,

am facut un fel de dragoste, ai plâns.

Dar lacrimile tale calde nicio clipă

nu mi-au spălat vinovăţia.

Dimineaţa plecasei.

Pe perna ta

era o singură pană albastră

strivită.

Do you believe... in anything?

I believe in responsibility.

Femeia mea

O aud. Ii simt mirosul. Ii prevad convingerile si pasiunile. Ii anticipez trupul, pielea, carnea ce-o inveleste, oasele ce le sustin, lichidul limfatic ce le umple golurile. Va fi o rasista, pentru ca va fi tanara. Churchill a spus ca

Mihăiţă George,

An II, Gr. 2

MTTLC, Comunicare Culturală

S. Ivan

Comunicarea publicitară: efecte sociale și culturale

- o viziune puternic personală, dar semnată cu numele întreg -

COMUNICÁRE, comunicări, s. f. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o roblem științifică. – V. comunica.[i]

Dacă aruncăm o privire chiar şi fugitivă asupra definiţiei termenului, reiese de la o primă vedere faptul că a comunica cu o persoană înseamnă a avea o relaţie cu acea persoană. Până aici, nimic alarmant. Dacă însă privim atent asupra unor forme specifice de comunicare, cum e cea corporatistă (întreţinută între un funcţionar P.R. şi public) sau cea publicitară (de care se ocupă sectorul de marketing) vedem că relaţia e una asimetrică. Raportul emiţator – receptor este întotdeauna supraunitar, un reprezentant comunicând ceva mai multor membri ai publicului (spectatori sau, mult mai des, telespectatori). De asemenea este o relaţie asimetrică şi prin unidirecţionalitatea comunicării, publicul neavând şansa de a ’răspunde’ replicii emiţătorului. În puţinele cazuri în care o pot face (ex: o scrisoare deschisă), ea nu se bucură aproape niciodată de o receptare, nici măcar potenţială (publicul), ca replica iniţială. De aici putem trage foarte uşor concluzia că, prin atenţia de care se bucură, cel care se găseşte în ipostaza emiţătorului (mai mult, mai puţin sau total incidental) beneficiază de o cale foarte facilă de a se face auzit. Aşadar, simplul fapt ca ’deţine microfonul’ îi oferă un statut privilegiat faţă de oricare membru al publicului.

Acum, societatea democratică, bazată pe mai multe seturi de drepturi, printre care şi cel la exprimare liberă, invocă aici, la fel ca şi în cazul oricărui alt drept pe care este fundamentată, responsabilitatea corespunzatoare, care însoţeşte, dublează şi asigură acel drept. În cazul de faţă este vorba de asumarea propriilor păreri, opinii şi verdicte. Urmărind, însă, trecerea fiecărei naţiuni de la sistemul precedent (monarhic, feudal, dictatorial etc) la cel democratic, observăm ca, printr-o tendinţă perfect explicabilă (aceeaşi care îi face pe cei însetaţi să vadă miraje în deşert), cetăţenii acelei naţiuni au mereu o întârziere între asumarea drepturilor şi asumarea responsabilităţilor. De la elevul de gimnaziu care îi răspunde, cel puţin asertiv, profesoarei, că nu este obligat să îşi argumenteze opinia pentru că acum trăim în democraţie şi fiecare poate spune ce vrea, până la formatorul de opinie care, sistematic şi cu bună ştiinţă, manipulează cunoaşterea celor care îl folosesc ca sursă de informare, eludând informaţia care neconvenabilă şi transformând adevărul istoric al celei care convine. Prin urmare, echilibrul într-o astfel de comunicare asimetrică este întreţinut, în primul rând de răspunsul, educat şi necesar, pe care publicul îl are în faţa afirmării unui neadevăr. Societatea democratică se bazează pe acel răspuns, pe dreptul (şi responsabilitatea) fiecărui cetăţean de a-şi pune la îndoială reprezentanţii.

O astfel de formă de comunicare, putem observa de pe acum, suferă de aceeaşi specie de neajunsuri ca cea electronică, în general (internetul). Acolo unde prima are de suferit de pe urma lipsei de independenţă, de discernământ, de pe urma atrofierii raţiunii şi a liberului arbitru a publicului (care, uneori, naiv şi comod, peria informaţia care i se oferă fără a o mai trece măcar prin sita propriului bun-simţ dacă nu şi a informării personale), a doua oferă oportunitatea anonimatului şi, prin asta, eludarea oricărei responsabilităţi.

Internetul nu poate fi considerat o cale democratică de comunicare, atâta timp cât nu există un set de legi care să controleze respectarea acelor drepturi garantate de democraţie. Dimpotrivă, fiind un teren în care părerea calomnioasă, agresivă, insultătoare şi instigatoare este permisă, totul sub masca anonimatului, el se aseamănă din ce în ce mai mult Vestului Sălbatic, unde oricine are dreptul ipotetic de a face orice, dar nimeni nu veghează asupra drepturilor nimănui şi totul rămâne la discreţie publică.

Atâta timp cât unicul cu drept de contrasemnare, unicul cu drept de sancţiune asupra mass media este publicul însuşi, iar publicul are nevoie de timp să înveţe de ce e important să îţi pui numele pe o afirmaţie publică, de ce e inutil, chiar dacă infinit mai comod, să bârfeşti fără să îi spui şi celui vizat, să şopteşti fără să şi spui tare, să afirmi fără să argumentezi, să râzi ca un participant la concursurile Special Olympics fără să aduci o părere constructivă (fie ea şi critică) şi să îţi spui părerea fără să ţi-o asumi, atunci influenţa iresponsabilă a mecanismelor mass media cu o organizare din ce în ce mai tribală/feudală, dar care se bucură de o susţinere din ce în ce mai apropiată de mistic, de sectant (vezi trustul Intact, Antena3), la fel ca şi condamnarea cu iz proletcultist, de luptă de clasă, a oricărui fel de intelectual (vezi demonizarea şi sabordarea Institutului Cultural Român), dublată de parvenirea grotescă a unor non-valori semidocte şi agramate ca formatori de opinie de calibrul unor adevăraţi ’guru’ (vezi Mircea Badea), trebuie considerată inevitabilă şi acceptată ca atare.

---

[i] Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009.

Bibliografie

http://www.raymond-walden.blogspot.ro/2013/03/hostile-trends-against-democracy.html

Wolton, Dominique (2012), Despre comunicare, comunicare.ro, București

Eu, plin de bere si ura,
Tu, rupta-n genunchi pe zgura,
Ne cacam pe ochii oricarui mitocan
Doar ca sa mai petrecem inca un an.

Traducem, scriem, subtitram, compunem,
Ne-o luam la laba cult, degeaba si ne spunem
Ca facem o treaba buna.
Nu m-ai mai fut pupat de-o luna...

Mi-a iesit o buba-n pula dreptul simfizei pubiene
De la, in fine, acum e ok,
Ia-ma de mana si hai sa alergam. Ferea de canula!
Ne gandim dupa, unde. Acum ne prind ei !