Maya Tinsku

Maya Tinsku

-sexul ud-



Sirena. Normal ca ii sun. Ii sun in fiecare seara. O bresa in fuselaj. Ii sun din obligatie. Inca in baie, inca strangand cu mainile marginea chiuvetei. Sa nu iti inchipui ca sunt tandra cu el. Degetele albite. Albisera. Fata de tine nu vreau sa ma simt obligata... Ochii refocalizeaza imaginea spre care stateau de cine stie cand orientati. Statusem in bucatarie si mancasem carnati prajiti cu stari de voma in timp ce ea vorbea cu el la telefon la mine in camera. Centrii vizuali reiau procesarea si aproape m-as fi speriat de imaginea din oglinda daca nu eram complet inert. Vorbise mult cu el la telefon, ma rugase sa ies si eu la randul meu ma rugam sa nu iasa parintii mei din sufragerie sa ma vada stand singur si rumegand in sila cate un carnat scarbos si plin de sila (fata de a carui pregatire adresata mie ma simteam totusi vinovat) in timp ce ea vorbea la telefon cu un alt barbat, la mine in camera. Ca intr-o experienta a mortii clinice revin treptat in corp si regasesc acelasi ghem strans in varful stomacului, creandu-mi starea de voma permanenta. Avea 1,90 m si ma facea sa ma simt putin protejata, asa. Toata mancarea din ultimele 2 luni avea gust de voma. Iubesc vocea ta de bariton care ma face sa ma simt protejata. As fi vrut sa am 1,90 m. Iti urasc vocea, nu o mai suport. As fi vrut sa fi facut ceva cu viata mea care sa imi fi oferit curenta situatie financiara sa imi permit sa ma fac sa am1,90 m. Majoritatea barbatilor din dormitoarele de pe puntea asta aveau 1,90; isi pusesera implanturi pentru ca aveau slujbe bune. Erau si cativa naturali. Eu nu eram nici natural, nici suficient de bogat; nu aveam o slujba si locuiam cu parintii. Stii ca nu pot sa vorbesc mult la telefon. Eu nu pot sa traiesc si sa progresez si sa ma infrumusetez fara prezenta si asistenta ei pasiva care infrumuseteaza totul si creeaza posibilitati; am cautat-o toata viata iar ea nu ma suporta asa cum sunt. Ti-am zis ca nu imi place sa vorbesc la telefon, nu suport. Singura solutie logica e sinuciderea dar sunt un las. Oare cu cati dintre inaltii de pe puntea asta s-a culcat? Habar nu ai cat rau faci ca insisti. Oare sunt in majoritate sau minoritate fata de cei cu care nu s-a culcat? Nu mai insista ca ma indepartezi. Imi vine ideea recurenta de a cadea in genunchi si a plange pentru a ma simti mai bine vreo 5 minute. Textul si sexul. Incercasem sa ii explic ca nu am decat doua moduri de functionare: complet onest si complet eficient iar pe al doilea gasesc imposibil sa il am cu ea pentru ca o iubesc pe sfanta fraiera. Mi se face sila de mine la gandul ca iar voi plange. Te vreau puternic si indurator ca un erou antic. Tot ce fac e prost si sunt un elefant intr-un magazin de portelanuri a carui fiece miscare distruge si el tot incearca sa repare. Imi place ce spui. Si ce scrii. Si cum esti tu mai ales, mult de tot; esti frumos fizic. Ideile mele de putere rasunau numai a rautate si nebunie si cele de dragoste toleranta numai a slabiciune. Te rog, inchide, nu mai suport, nici nu ma asculti. Ea venea cateodata, noaptea si voia doar sa facem dragoste. Numai, gata, s-a terminat tot. Eu, ca o femeie casnica si proasta care se uita la telenovele incercam sa ii vorbesc despre dragoste si o relatie frumoasa. Nu mai vreau sa te vad niciodata. Prietenii mei, multi dintre care se culcau cu ea, imi spuneau cu reala compasiune ca isi bate doar joc de mine si ca trebuie sa incetez sa ma consum singur asa. Adica, nu spun ca nu mai vreau sa te vad niciodata dar gata, s-a terminat cu toata povestea asta. Eu le spun ca stiu ca se joaca cu mine si e perfect in regula, pentru ca nu am demnitate. Sirena suna din nou. Cu cat suferi mai mult cu atat dovedeste ca iti pasa, nu? De fapt sunase tot timpul asta dar acum eu o aud din nou. Nu pot veni daca tu insisti sa vin. Dar eu insist pentru ca tu nu MAI vrei sa vii. Sunetul oscilant si repetitiv al sirenei era exact ca fluxul meu intern: ea minte, eu o sperii, ea minte... Imi strang pumnii si dau in dulapul metalic de sub chiuveta, ma pregatesc de lupta, ma intaresc tarziu si inutil. Ea ma indeparta pentru ca eu insistam sau eu insistam pentru ca ea ma indeparta? Vantul din dimineata aia, fetele monstruoase ale oamenilor obisnuiti, lumina si mirosul care dor, desi sunt placute, orele care trec in reprize de 5 minute, ceainaria pulii care mi-o tinea inauntru degeaba. Am gresit nu trebuie sa mai insist, nu trebuie sa mai insist nu trebuie sa mai insistnutrebuiesamaiinsist. Altfel ce as fi? O nevasta!? “Ti-am gasit cercelusul. Si ti-am trimis printr-un mail ‘nu’ de eugen ionescu”. Nu primesc mesajele. Cand o sun nu raspunde. Nici nu imi suna, nu stiu ce are o sa il iau pe celalalt de la Targoviste, de la bunicu’. Daca am trimis mail-ul pe adresa gresita pe care o citeste celalalt daca nu il citeste si il sterge direct ca sa nu il citeasca el daca nu isi verifica cealalta adresa pentru ca e obligatoriu numai pe prima pentru el... daca nu primeste mesajul prin care ii spun ca i-am trimis un mail daca nu ii suna telefonul cand o sun sa ii spun ca i-am trimis un mesaj in care i-am spus ca i-am trimis un mail daca nu il aude sau nu ii ramane “un apel pierdut” sau nu poate vorbi saptamana aia sau nu poate ca am insistat eu prea mult in cele 20 de secunde sau 30 de apeluri ratate sau nu vrea ca nu are chef de mine mereu sau nu mai vrea niciodata pentru ca a ajuns la concluzia ca sunt unul dintre barbatii cu care nu va avea niciodata orgasm... Orgasmul, asta sta intre noi. Si e tot ce e intre noi. Incerc sa aud o melodie in cap ca sa ma faca puternic. Ascult melodii la radio pentru ca toate discurile sunt la o fosta prietena care nu mai vorbeste cu mine si deci le pastreaza. Astept sa vina melodia mea, aia de putere. Din coloana sonora a unui film justitiar si violent, dar frumos, ca mine.
Sirena suna peste gandurile mele. E o bresa in fuselaj. S-a terminat cu joaca. Poate a implodat tancul cu deseuri fecale comprimate de la prora, puntea 5, pe care l-am golit ieri si am uitat sa egalez presiunea. Sau poate nici nu l-am golit ca am uitat dupa ce m-am certat cu ea, am racnit la ea, mi-a inchis in nas si am adormit plangand si a pleznit si acum zboara rahati inghetati prin fata hublourilor mitocanilor bogatasi de pe puntile superioare. M-a lovit, m-a tras de urechi cat de tare poti trage un om de urechi, palme, tari, mi-a aruncat telefonul de pamant si de atunci nu mai primesc toate mesajele. Imi trag singur o palma si ma uit afara: nu se vedeau reziduri. Poate sunt ‘parosii’... brusc intra pe receptie o parte de 2 luni cam latenta a intelectului meu, cea rationala, si imi aduc aminte ca am auzit ceva despre cursul navei ducandu-ne aproape de granita cu Imperiul Katar. Si fiorul care ma trece din inceputul cheliei pana in noada imi spune ca asta e. Katarii. Parosii. Usile blindate se vor inchide intre puntea 4 si 5, izoland partea importanta a navei de infrastructura, adica pe mine de ea, ea va ramane cu iubitul ei de pe puntea 2 care o va ‘salva’ si i-o va trage pasional pe tema asta, in timp ce eu si restul personalului auxiliar ne vom face de cap aici cu invadatorii. La nevoie vor folosi capsulele de evacuare, dar nu s-a ajuns inca acolo, gandesc glorios, uitandu-ma nostalgic si sangeros spre sertarul de jos, prafuit, al sifonierului meu. Sertarul de arme. Esti mereu agresiv si plin de inversunare. Sunt mereu agresiv si singurul fel in care pot fi vreodata puternic se pare ca e distructiv. Eu sunt poetul luptator care schimba realitatea din jurul lui si orice schimbare e distructiva intr-o directie. Trebuie sa ai rabdare, sa o lasi pe ea sa vina la tine. Eu nu pot sa am rabdare si nu pot fi puternic decat activ, nu pot fi indurator si pasiv si acum ea nici nu are nevoie de asta, ci de verva mea mult-blestemata. El o va salva pe ea de la plictiseala sexuala, eu ii voi salva pe amandoi. Ma uit in oglinda surescitat: zgarietura lasata pe ochiul stang de la palma ei de acum o saptamana mi l-a albit si nu se mai vede clar pe acolo. Zambesc. Am nasul rupt si lipit stramb, din cauza doctorilor inapti si interesati pe plan financiar ai navei si a parintilor dezinteresati pe toate planurile. Am doi dinti rupti de trei ori. Ranjesc. Tu nu ai incredere in nimeni. Dau fuga la sertar si imi scot de acolo singurul prieten de incredere. Un aruncator de flacari are doua rezervoare, unul cu lichid combustibil si unul cu gaz. Esti bipolar. Te schimbi mereu cum venim aici. Ziua esti unul si noaptea esti altul. Afara esti unul si aici esti altul. Un aruncator de flacari nu foloseste gaz inflamabil ca in filmele de duzina. Lichidul este mai greu si ofera astfel armei, prin forta inertiala superioara provenita din masa mai mare, o raza superioara de actiune. Creezi un climat in care fortezi oamenii sa tina la tine si pe urma ii tragi la raspundere daca nu ajung sa tina la tine, facandu-i sa se simta obligati si lipindu-te de ei ca un parazit. Lichidul fiind de asemenea vascos , un derivat al petrolului, se lipeste de tinta si continua sa arda, infiltrandu-se in spatii mici din armura tintei, spre deosebire de gaz care se disipa instantaneu in atmosfera. Esti intolerant si radical, refuzi sa te schimbi si sa te moderezi, desi pretinzi ca tii la ea cat haul ramai inflexibil si insensibil la nevoile si cererile ei. Fiind lichid, este necompresibil si pentru asta se foloseste un al doilea tub, plin cu gaz inert comprimat. Trebuie sa ii redevii prieten, sa ii arati ca esti de partea ei, sa nu o mai indepartezi, sa nu o mai supui la presiuni si sa nu o mai fortezi sa taie caile de comunicare intre voi. Cele doua tuburi comunica la capetele superioare, asta permitand gazului sa forteze lichidul cu presiune prin partea inferioara a tubului si, mai departe, sa fie distribuit prin ajutajul cu flacara de veghe in capat.
Aruncatorul de flacari are cateva avantaje fata de majoritatea armelor de foc in lupta la distanta mica. Esti acid cu toata lumea in ultima vreme, parca tragi in toti, fara nicio logica, fara tinta. Cel mai evident dintre ele este ca nu trebuie sa tintesti. Atata timp cat indrepti jetul in directia generala a inamicului, arma este eficienta. Nici nu stiu ce sa zic, cand ma iei asa, cum sa ma apar pentru ca nu are niciun sens ce spui, doar iti versi focul pe mine. Al doilea, de asemenea usor de imaginat, este ca nu tinta nu are cum sa pareze sau sa se fereasca de lovitura primita: daca un proiectil solid poate ricosa intr-o placuta de armura sau intr-un perete/stalp dupa care tinta se ascunde, jetul de ulei lipicios gaseste mereu o cale, atata timp cat tinta nu e izolata etans.
Tie iti plac confruntarile directe, se vede ca esti un berbec nebun. Casta luptatoare a Imperiului Katar, foarte rar angajandu-se direct in lupta, foloseste aproape intotdeauna Roiul impotriva inamicilor sai, o alianta de specii artropode lipsite de ratiune si conduse de o formatiune cerebrala centrala a carei vointa le este supraimpusa telepatic. Gandaci. Tu privesti pe toata lumea de sus, parca ar fi toti gandaci si tu fiinta suprema, singura care are demnitate, constiinta si stie sa iubeasca cu adevarat.
Imi iau salopeta de lucru si ies pe coridor. Toti alearga spre sala arsenalului de la pupa navei sa se echipeze cu arme si costume de lupta. Sunt gandacii, e clar. Eu ma strecor printre ei in directie opusa, spre prora, spre scara de acces la nivelurile superioare, spre ea. In salopeta de cauciuc albastru de om de serviciu. Tie iti place sa mergi impotriva curentului, sa fii tu martir; tu impotriva lumii.
Pana pe puntea 3 am alergat intins, bucurandu-ma ca am gasit usile blindate inca deschise dar fara sa intalnesc nimic si incepeam sa ma ingrijorez ca poate am facut o confuzie. Mi-ai mai scris ceva frumos? La jumatatea coridorului spre puntea 2 totusi, in dreptul toaletei publice gasesc bresa in peretele lateral al fuselajului. Asta e obsesia lui, cu fecale mereu, in tot ce scrie. La gaura din perete era lipit direct ductul cu aspect gastro-intestinal prin care se deversau masiv gandaci din increngatura mica de luptatori spre prora navei. Increngatura mica avea aspectul unui puric supradimensionat, cat un caine, cu doua carlige mari in fata. Imi trag masca costumului pe fata, sa ma protejeze de caldura intensa. Apas.
Eu nu pot sa mint. Si chiar daca le-am spus si altora ca ii plac, si imi place ce scriu ei, si ce fac ei, sa stii ca niciodata nu am fost asa fermecata de nimeni in viata mea, asa cum sunt de tine. Esti frumos. Ma mangaia pe cap si se uita in ochii mei.
Imediat cum au simtit arsita, gandacii s-au intors si au inceput sa vina direct spre mine, din fata, din matul din perete. Pe masura ce veneau si intrau in jetul aprins, scheunau grotesc si carapacele chitinoase li se contorsionau cubist, in timp ce tesuturile moi interne erau instantaneu topite de fierbinteala lipicioasa care se infiltra printre placile armurii lor. Salopeta izolata imi permitea sa trec peste cadavrele pe care uleiul inca le mai prajea.
Nu mai pot sa te ascult, nu te mai suport, simt ca imi arzi circuitele mintii. De ce esti asa fierbinte...? Sunt plasmatica de placere. Continua.
In momentul in care ajung in dreptul gaurii din perete neglijez putin valurile de gandaci venind spre victimizare din fata si arunc un jet lung de-a lungul matului din stanga, doar cat sa omor 5-6 in sir indian sa imi ofere timp. Tu nu stii sa iti faci prioritati si sa tratezi lucrurile in ordinea importantei. Revin la cei din fata si intru puternic in ei, fortandu-le randurile inapoi, desi ei continuau sa se arunce inainte si sa moara. Dupa cativa pasi incep din nou sa iasa gandaci in spatele meu prin bresa acum afumata. Sparg un geam in peretele din dreapta si apas butonul din spatele lui care inchide o usa de presurizare in urma mea, blocand gandacii-intariri in partea de la pupa. In timpul acestei miscari un gandac a reusit sa sara pe mine cu chelicerele desfacute sa ma taie in jumate din talie. Mai mult din greseala i-am nimerit teava in orificiul bucal si am apasat in timpul plonjarii sale, vaporizandu-i imediat maruntaiele si trimitand un jet de flacari prin capatul opus al gandacului, unde acumularea de gaze a creat o gaura. Gandacul greoi cade pe mine si ma darama pe jos, de unde continui sa ii ard semenii cu jetul care inca ii strabatea toata lungimea corpului, iesindu-i prin cur. Ceri mereu atat de mult si insisti si te simt ca pe o povara. Nu te mai pot vedea. Cand creez un mic perimetru, scot teava din el si continui sa avansez. Gandaci continua sa apara, alergand si pe celelalte coridoare cu care ma intersectam, semn ca sunt mai multe brese prin care intra. Dar am ajuns in dreptul cabinei ei, vizuina nazuintelor mele. Locuinta ei era la o intersectie de culoare. Ma uit pe geam: intuneric. Nu mai e nicio lumina intre noi, ai omorat totul. E urat totul. Asta e deja o situatie urata. Dau o roata cu aruncatorul de flacari in jurul meu pentru a imi face un spatiu intre gandacii care vin din fata si din dreapta. Insist pana se creeaza un cerc de flacari pe un damb de cadavre si apas repede luminita care verifica amprenta digitala si intru. Eu aveam acces in camerele ei. Eu, atat de dificil si cu atat de putine de oferit, nu eram destul de putin incat sa se debaraseze de mine. Ea, care parasea pentru putin, pentru orice, pentru nimic, nu ma putea parasi pe mine, chiar daca o chinuiam atat de tare emotional. Usa coboara cu un fasait scurt in spatele meu.
Las jos aparatul de transformat in carbon, imi dau jos salopeta ramanand in pantaloni scurti si tricou si ma asez in pat, langa ea. Dormea linistita, cu castile in urechi si parul ravasit pe perne. Avea doua perne in pat. Se intoarce, dezmortita din codrii verzi ai visarii a orice poate sa viseze cineva de o frumusete de calibrul ei, si ma intreaba:
- Ce cauti aici? cu nemascata indignare.
- Nu ai auzit ...zgomote?
- Nu! Spune ce vrei, de ce esti aici? Parca ti-am spus sa imi respecti dorintele, si asa ai spus, ca mi le respecti dar vad ca...
O apuc cu mana mirosind a uleiul ce imi penetrase manusile, o strang de fata cu tot cu barbie doar cat sa nu i se mai poata misca mandibula, si o sarut cand tace. Cu cealalta mana azvarl la o parte patura care o invelea si, stiind ce ii place, o apuc pe sub maiou de sanul stang, ciupindu-i intre index si degetul mare sfarcul. Geme. Nu se opune. De obicei nu mai faceam dragoste cu ea, incercam sa las sa se acumuleze ceva intre noi in loc sa contribui la constructia unei relatii superficiale. Isi pune mana pe sexul meu si maseaza cu constiinciozitate. Ii arunc mana de acolo, ii trag o palmuta usoara pe obraz si ii spun sa nu se mai poarte ca o curva. Atunci se enerveaza, isi baga mana de tot in pantalonii mei si in chiloti si scoate la iveala dezirabilul. In momentul in care sexul meu se lungeste destul de mult incat ii atinge piciorul exclama:
- Ah...
Imi dau seama ca eram ud inspre varf pentru ca ma atinsesem, la mine in camera, in baie, de chiuveta cu marginile ude, in timpul meditatiei mele tenebroase, si acum o atinsesem pe ea, cu zona umeda din varful sexului. Gasesc totusi sa intreb:
- Ce e?
- A, nimic, doar ca



Kill Bill - L'Arena

Ego

Cel mai deprimant lucru atunci cand te consideri creativ in scris e sa ti se spuna ca esti siropos si diabetic. Si prin deprimant aici ma refer la senzatia de cadere libera a coaielor in miscare rectilinie uniforma in jos. Oamenii pe care ii respecti din auzite ajung sa iti fie brusc antipatici si gretosi atunci cand ii cunosti in persoana. Si nu e neaparat dezamagirea cea care lucreaza aici, in cazul de fata vorbim despre o doamna inteligenta si abila... In cazul de fata a doua jumatate a premizei functioneaza. Asadar nu partea cu "respecti" (care conduce la dezamagire), ci partea cu "din auzite". Din auzite adica ea nu a auzit de tine... Si atunci relatia de respect e unilaterala. Si atunci nu poate pretui momentele tale de simplu si frumos, partial pentru ca nu stie ca e ceva asa de rar (o perla e mult mai alba cand e aruncata intr-o mare de cacat) si partial pentru ca TU nu te pricepi sa fii simplu si frumos, petrecandu-ti timpul in sfera mizerabil si rafinat. Si atunci procesul trebuie luat de la cap, trebuie sa ii arati ca esti o mare de rahat, dar sigur un rahat atat de interesant si elaborat, ca mai pe urma sa poata aprecia o micuta perla simpla in mijlocul ei.
Interpretatorii (nu interpretii) sutn de doua feluri. Unii sunt politicosi dar ii doare in pula, iar altii sunt superficiali si cruzi si te lasa sa citesti doar juma' de pagina din text pentru ca nu au timp de sobolani insignifianti ca tine. Pe cei din urma ii putem astfel acuza si de prostie. Da, am putea face asta. In cazul de fata nu cred ca s-ar lipi acuzatia. Asa ca daca primii sunt ipocriti si ascund o superficialitate in substrat, cei din urma o afiseaza fara jena si si-o asuma. Si daca primii te pot ajuta doar cladindu-ti increderea in tine (pana la inevitabila dezamagire totala), cei din urma nu te pot ajuta cu mai nimic, pana cand nu te infiltrezi prin barierele lor de VIP-uri. Dar dupa ce o faci, te poti baza pe o parere onesta, o intelegere la rezolutie mare si o atentie acerba. Si cum nimanui nu ii trebuie amagire, utili raman doar cei din urma.
Ha! Eu siropos si dulceag. Da, recunosc, sunt mai mult decat stangaci cand incerc sa spun ceva simplu si frumos, pentru ca nu ma pricep decat sa fiu agresiv, acid, uscat, dur, tragic si dramatic. Si sensibil dar nu intr-un fel sanatos, doar patologic. Nu e nimic, imi place sa fiu subestimat. Cand incepi de jos, nu ai unde sa mergi decat in sus. Am sa ii demonstrez cum stau lucrurile Doamnei Profesoare Simona Popescu.

Scrisoare de dragostea pe vremea ninsorii

Partea I: Mea Culpa ¹

A woman was gossiping with a friend about a man she hardly knew - I know none of you have ever done this - that night she had a dream. A great hand appeared over her and pointed down at her. She was immediately seized with an overwhelming sense of guilt. The next day she went to confession. She got the old parish priest, Father O’Rourke, and she told him the whole thing.

‘Is gossiping a sin?’ she asked the old man. ‘Was that the hand of God Almighty pointing a finger at me? Should I be asking your absolution? Father, tell me, have I done something wrong?’

(Irish Brogue)
‘Yes!’ Father O’Rourke answered her. ‘Yes, you ignorant, badly broughtup female! You have borne false witness against your neighbor, you have played fast and loose with his reputation, and you should be heartily ashamed!’

So the woman said she was sorry and asked for forgiveness.

‘Not so fast!’ says O’Rourke. ‘I want you to go home, take a pillow up on your roof, cut it open with a knife, and return here to me!’

So the woman went home, took a pillow off her bed, a knife from the drawer, went up the fire escape to the roof, and stabbed the pillow. Then she went back to the old parish priest as instructed.

‘Did you gut the pillow with the knife?’ he says.

‘Yes, Father.’

‘And what was the result?’

‘Feathers,’ she said.

‘Feathers?’ he repeated.

‘Feathers everywhere, Father!’

‘Now I want you to go back and gather up every last feather that flew out on the wind!’

‘Well,’ she said, ‘it can’t be done. I don’t know where they went. The wind took them all over.’

‘And that,’ said Father O’Rourke, ‘is GOSSIP!’


Partea a II-a: Dragostea pe vremea ninsorii

Eu preferat bătut la taică-miu, preferat umblat dezbrăcat biserici decât pierdut la tu. Până la urmă eu ciudat care traieşte nebunie ne-mai-controlată, care iubeşte la tu cu milă şi cu groază. La tu, curtezană crudă, nazistă rafinată, ochi albaştri, trimis untermensch pas-alergător “duşuri” Treblinka, pentru ca ei gâfâit, inhalat, murit mai repede. La tu, regină moştenitoare, aristocrată, senatoare, patriciană, avut ten alb, neatins bronz afară, munci, plebe, cântat pian înăuntru, degete subţiri. Eu iubit la tu, oricând, oricum, oricare tu.
Eu vrut înălţat la tu balon alb textil, avut aer cald, candelă mică, văzut film “Imaginar Doctor Parnassus” vrut făcut frumos la tu. Eu facut abdomen, flotare, vrut făcut frumos la eu. Eu stat treaz fiecare noaptea, ştiut oamenii cu cearcăne frumoşi. Gândit la tu mereu, încercat vizualizat forma buze tu când spus eu frumos, pentru ca eu rămas, păstrat frumos minte, spirit şi nu uitat ce ‘frumos’ însemnat. Eu făcut lucru inteligent, cel mai frumos vreodată când, în restaurant, ajutat la tu îmbrăcat, ţinut haină de umeri pentru tu, netezit, mângâiat pe spate.
Eu vrut 9,50 devenit 10+ cu artificii, tu meritat.
Eu vrut întors păduri Giurgiu, muşcat ţânţari brontozauri acolo, stat jur foc prieteni vechi, cântat chitară, băut bere 2L. Vrut luat iar ameţeală Jepii Mici, rătăcit ceaţă creastă Omu. Vrut strâns bani Work-and-Travel, cheltuit văzut Asia. Eu vrut iar sănătos, întreg, scos chiriaşi, mutat garsonieră, departe părinţi disonanţi, găsit caracter eu. Vrut căsătorit târziu/deloc avut singur copil, non fată, nume frumos. Fără tu, acest film mut, alb-negru, insuportabil.
Eu avut profesor Cătălin Naum când mers Teatru Pod, casa Preoteasa, vreme liceu. El spus la mine „Nu poţi să pui un homosexual să joace rolul unui homosexual”. Eu ştiut iubit la tu, nu putut scris, spus, arătat, demonstrat, jucat rol iubit la tu. Cuvinte eu dezlânat, nelegat, neputincios acord, conjuncţii, timp, flexiune. Spus stângaci, prost, chinuit, sincer, barbar (sens nobil). Nu vrut îngreţoşat tu cuvant pompos.
Nimeni nu fost rusine că iubit, când iubit, dacă iubit² şi tu spus eu avut voce frumos, aşa că eu cântat la tu:


Eu te-am ginit la o chindie
Erai cu altul pe felie
Mi-ai spus atunci că-s un tip bine
Şi ai dansat numai cu mine.

Felia mea, iubita mea, tu eşti toată viaţa mea
Felia mea iubita mea mor şi nu te pot uita, felia mea³




¹ Fragmentul este un citat din filmul “Doubt”, 2008, cu Meryl Streep si Philip Seymour Hoffman
² Verbul “iubit” neavut timp trecut! Niciodată. Aşa exprimat eu, nu ştiut alt timp...
³Cântecel de la Cercetaşi. Folclor modern, cântec de munte. Aici doar prima strofă şi ref.