Inghet, inghet

Dau click pe linkul "vizualizati pozele mele". E inalta, delicata, bolnavicios de alba la ten, o privire putin sasie, ochii verzi si goi, cu manifestari ale unei bestii reprimate si muribunde in ei, in unele poze.
Exagerez? Si de ce sa nu exagerez doamna profesoara Mateiu? Ce rost are literatura daca nu sa exagereze si sa dea insemnatate? Da, avea disperare feroce in ochi.
Ma uit la detalii: focsani, 20 de ani, nickname: valentinutza.
Cocalarismul sugrumator, mediocritatea sufocanta si epidemicioasa.
Ma uit la trupul ei subtire, nobil, imi aduce aminte de Elfii inalti cu tenul deschis din Morrowind (The Elder Scrolls III). E ceva in maniera ei retrasa, frustrata de lipsa unui alibi pentru izbucnire, pentru revelatie, ceva care imi aduce aminte de mine, de elfii aia. Sigur e si proasta, si cu siguranta incuiata, se uita la reality show-uri, dupa cum pot vedea la descrierea ei.
Dar in alta viata, poate ne-am fi cunoscut. As fi putut sa o iubesc. Putin. Atat cat imi permitea nivelul existentei ei. Am fi fost fericiti impreuna. A iubi putin nu e decat ceva pur. Atat e. Acum eu sunt aici, fumez si ingerii imi leviteaza in deriva in cercuri orbitale inertiale in jurul capului, deasupra umerilor, morti.
In alta poza are o toca pe cap...
Eu am 24 de ani si nu am sa am vreodata o toca pe cap. Doar ganduri murdare si rusinoase.
As fi putut, ar fi fost bine... destul de bine! Dar eu am intalnit-o pe ea.
Nu stiu ce parere aveti, si nu imi pasa ce mai aveti de condamnat la mine, inca, dar eu am de gand sa o fac sa plateasca pentru toate astea. Pe ea.
Nu ii scriu nimic. Nu ezit, ci stiu ca nu o voi face niciodata. Ea, laolalta cu multe alte parti alte vietii mele, face parte din bucata pe care ea mi-a negat-o, la care nu voi mai avea acces niciodata si orice incercare nu ma face decat penibil si demn de mila. Deci nu incerc.
Doar ma aplec peste birou si iti spun tie cu o privire fixa si arzand a indignare din ochii semiorbi imbatraniti prematur "da, exista traume, lucruri fara parti bune, care nu te fac mai creativ ci doar te distrug de la interior. nu drame, nu rasfat, nu excentricitati, exagerari si ipohondrii. traume"

manifest

Manifestul unui crez prea intim este intotdeauna spus cel mai bine prin gura altuia.
Tu insuti nu il poti exprima coerent, nu il poti pune clar in cuvinte decat in momente magistrale de providentiala coincidenta.
Sau cand deja e prea tarziu, pentru ca iti dai seama ca fluenta, facilitatea exprimarii unor lucruri atat de grele vine tocmai din cauza ca ai trecut deja in alta faza, le exprimi si iti dai seama ca deja nu mai sunt de actualitate, pentru ca tocmai ai evoluat. Poate tocmai pentru ca le-ai exprimat. Poate din alte motive dar nu realizasei inca.
Crezul dinauntru te amorteste si nu il poti prinde.
Asa cum spunea profesorul meu Catalin Naum: nu poti cere unui homosexual sa joace rolul unui homosexual.

Iata-l deci: prin gura unei fete adolescente din America. E din filmul Normal Adolescent Behaviour, minutele 1:05:20-1:05:58.


Is that your boyfriend?
Huh?

Yes.

Oh, look how cute and cuddly
you guys are together.
Maybe you're thinking
about getting married
and having kids,
or maybe you wanna have kids,
and then get married
and get furniture together.

Shut the door.

You know what is so fucked up?
Nobody ever gets
to be a girlfriend.
It's always my girlfriend,
my car, my dog.

It is my car.

You are just a barely
conscious amoeba
just willing to give up
your own fucking individuality
for a dick!
Aah!
I'd rather not have sex
again than be like you!


Ignorati subtitrarile in ce limba pulii o mai fi si aia. Nu am avut rabdare si chef sa caut altu' si asta e destul cat sa exprime ideea.
Deci? Misto fraza de inchidere nu? About wraps it up.