Ego

Cel mai deprimant lucru atunci cand te consideri creativ in scris e sa ti se spuna ca esti siropos si diabetic. Si prin deprimant aici ma refer la senzatia de cadere libera a coaielor in miscare rectilinie uniforma in jos. Oamenii pe care ii respecti din auzite ajung sa iti fie brusc antipatici si gretosi atunci cand ii cunosti in persoana. Si nu e neaparat dezamagirea cea care lucreaza aici, in cazul de fata vorbim despre o doamna inteligenta si abila... In cazul de fata a doua jumatate a premizei functioneaza. Asadar nu partea cu "respecti" (care conduce la dezamagire), ci partea cu "din auzite". Din auzite adica ea nu a auzit de tine... Si atunci relatia de respect e unilaterala. Si atunci nu poate pretui momentele tale de simplu si frumos, partial pentru ca nu stie ca e ceva asa de rar (o perla e mult mai alba cand e aruncata intr-o mare de cacat) si partial pentru ca TU nu te pricepi sa fii simplu si frumos, petrecandu-ti timpul in sfera mizerabil si rafinat. Si atunci procesul trebuie luat de la cap, trebuie sa ii arati ca esti o mare de rahat, dar sigur un rahat atat de interesant si elaborat, ca mai pe urma sa poata aprecia o micuta perla simpla in mijlocul ei.
Interpretatorii (nu interpretii) sutn de doua feluri. Unii sunt politicosi dar ii doare in pula, iar altii sunt superficiali si cruzi si te lasa sa citesti doar juma' de pagina din text pentru ca nu au timp de sobolani insignifianti ca tine. Pe cei din urma ii putem astfel acuza si de prostie. Da, am putea face asta. In cazul de fata nu cred ca s-ar lipi acuzatia. Asa ca daca primii sunt ipocriti si ascund o superficialitate in substrat, cei din urma o afiseaza fara jena si si-o asuma. Si daca primii te pot ajuta doar cladindu-ti increderea in tine (pana la inevitabila dezamagire totala), cei din urma nu te pot ajuta cu mai nimic, pana cand nu te infiltrezi prin barierele lor de VIP-uri. Dar dupa ce o faci, te poti baza pe o parere onesta, o intelegere la rezolutie mare si o atentie acerba. Si cum nimanui nu ii trebuie amagire, utili raman doar cei din urma.
Ha! Eu siropos si dulceag. Da, recunosc, sunt mai mult decat stangaci cand incerc sa spun ceva simplu si frumos, pentru ca nu ma pricep decat sa fiu agresiv, acid, uscat, dur, tragic si dramatic. Si sensibil dar nu intr-un fel sanatos, doar patologic. Nu e nimic, imi place sa fiu subestimat. Cand incepi de jos, nu ai unde sa mergi decat in sus. Am sa ii demonstrez cum stau lucrurile Doamnei Profesoare Simona Popescu.