Imi place sa scriu
Acum o săptămână
luni, 7 decembrie 2009
Confesiunile unui student iminent, cu i. Pentru ca nu va termina.
De-abia tarziu, a patra oara cand te-am intrebat cum te cheama am retinut, cand eram deja pe covorul meu mizerabil de ceva timp si imi spusesei a 3-a oara ca ma misc bine. De-abia atunci mi-am dat seama ce nume frumos e Ivona.
Au fost artificii, a fost mai mult.
Te-am gasit intr-un bar/club undeva ingropat si plin de fum. Nu cautam absolut nimic. Aveam niste prieteni, imi placea muzica, intotdeauna imi place berea. Instinctele insa si-au facut datoria, ele, bastioanele increderii noastre, aceste instincte care nu ne inseala si nu ne dezamagesc niciodata.
Am venit la tine cu o revista, un jaf. Scriam si eu in ea. O porcarie intr-un jaf. Si asa am stat de vorba. Si tu ai facut facultatea mea de neveste de preoti de tara. Si tu ai votat Basescu, urasti sincer coruptia si iti vine sa borasti la Mircea Badea, Ciutacu si toti cainii turbati vanduti de la antena 3.
Aveai un prieten. Inca il ai si ai ramas cu el. Dar a fost frumos, nu?
Noptile petrecute in mizerie, cu esentele atarnate la vedere, radiind. Bere, iarba, carti, muzica, amintirile tale, amintirile mele. Noaptea, pe strazi, prin frig si in taxiuri.
Ma opresc atat pentru ca nu vreau sa intinez cu cuvinte restul, as face o greseala electorala la fel de grava ca mersul lui Geoana la Timisoara.
Imi vine sa plang si nu am sa te uit, prietenul meu, camarade, iubito.
Tu mi-ai spus ca vei avea grija sa nu mai intri in vorba cu psihopati ca mine, eu te-am facut tarfa...
Experientele mele devin cu trecerea timpului din ce in ce mai scurte si mai intense, si frizez de atata timp cu dementa. Dar stiu ca nu voi ajunge niciodata un suflet pierdut in abis atata timp cat exista o raza de fericire perfect pura in sufletul meu, oricat de mica, amenintata si plapanda. Dupa ce decojesti totul cu maxima cruzime, daca ramane ceva, atunci E ceva.
Cam ca alegerile astea, trasez eu din nou o paralela politica si intru in spectrul dubiosului in viziunea cititorului, cam ca ele zic, o victorie a binelui, dar atat de aproape de calamitate. Un lucru fundamental bun, dar un semn rau, ca a fost nevoie sa fim salvati de noi insine, de catre cei de afara, care prin suta lor de mii au inclinat balanta cu 60 de mii.
Sigur, nu vreau sa ieftinesc experienta noastra cu comparatii exagerate si exemple triviale. Sunt insa sigur ca tu esti destul de sanatoasa la cap sa intelegi ideea, pentru ca tu vezi sensurile si nu esti speriata de cuvinte.
Aceste comparatii se gasesc aici pentru ca e inevitabil sa fie asa, eu fiind omul care nu a dormit toata noaptea de Duminica uitandu-se la stiri sa vada daca in lume invinge bunul simt sau nu, sa vada daca lumea e fundamental buna sau nu. Si a fost. Dar aproape ca nu a fost.
Nu rezultatul in sine era important pt mine pe plan personal, ci simbolistica din spatele lui. Si rezultatul e: e de bine.
Pentru alte clarificari politice cititi
http://www.revista22.ro/de-ce-nu-l-votez-pe-geoan259-7220.html
http://www.revista22.ro/de-ce-votez-cu-b259sescu-7181.html
Revenind la tine. Are rost sa perorez bulendre de texte ca "mi-ai dat speranta", "m-ai facut sa vad lucrurile diferit" etc...? E o intrebare retorica. Evident, nu.
M-ai facut sa simt ca e ok sa fiu eu, fara sa fie nevoie sa fac nimic,fara sa trebuiasca sa satisfac niciun standard. Sunt genial si merit tot ce imi doresc. Sunt pretios de 24 de karate (desi nu din aur, ci din argint) prin simpla mea natura, ce pula mea sa ne mai invartim in jurul cozii, un om ca mine se naste o data la o mie de ani.
Cititorule, daca fraza de mai sus ti se pare manelista si vadimist-becalista esti prost si TI SE PARE. Nu ai inteles nimic, nu ai inteles esenta, mesajul si ceea ce se vehiculeaza. Diferenta este esentiala si este imanenta mesajului in sine.
A nega diferenta cruciala inseamna a face pe prostul, a minti si a te minti singur, a alege sa crezi ceva ce stii ca e fals, a-ti ingropa capul in nisip si a alege sa fii ignorant pana cand chiar ajungi sa fii instinctiv si efectiv asa.
Se aude Giapapadia?
Spre surprinderea ta si a durerilor tale vaginale POTI SA FACI CE FACE UN OM RAU FARA SA FII UN OM RAU. Pentru ca un om poate face orice, intentia este cel care il caracterizeaza. Ea face diferenta. Stiu ca ai sa spui ca intentia ai spus si tu ca e importanta, dar te contrazici singura atunci cand te legi de LIMBAJ, pentru ca intentia este scopul iar limbajul este mijlocul. Scopul nu scuza orice mijloace, dar este, evident, mai important.
Iar divaghez. Important e ca de maine merg la scoala. Mereu.
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Maiou alb, sutien negru
Azi am batut un om. Am maltratat o fiinta si m-am simtit bine. Era (si este, ca nu am mers asa departe...) o fata senzuala cu parul negru, cu buze mari si rosii.
Purta un maiou alb, de sub care ii ieseau tupeist bretelele sutienului negru.
Violenta din inima mea e ireconciliabila
Frumusetea mea nu e doar o masca, e un costum
Demonii mei trebuie omorati, nu scosi
Dorintele mele secrete sunt partea cea mai buna din mine
Purta un maiou alb, de sub care ii ieseau tupeist bretelele sutienului negru.
Violenta din inima mea e ireconciliabila
Frumusetea mea nu e doar o masca, e un costum
Demonii mei trebuie omorati, nu scosi
Dorintele mele secrete sunt partea cea mai buna din mine
joi, 12 noiembrie 2009
Facultatea de Litere
Un vers dintr-un cantecel al formatiei Parazitii suna cam asa: “Privesc viata printr-un geam de Mercedes/Din exterior”. Cam asa este si viziunea mea asupra facultatii noastre lemnoase si scartaitoare. Exterioara.
Ma duc astazi sa imi vizez permisu’ de citit... Da, stiu ca nu citesc. Nu ce trebuie. Nu cat trebuie. Sa nu mai zic de cand. Nu pot. Nu pot pentru ca nu aveam inca carnetu’ de student vizat. Ma duc sa imi vizez carnetu’ de student. In timp ce sunt invitat politicos afara si imediat dupa primit din mila inauntru cu replica imbietoare “Lasa-l ma ca asta e ala care e de cinci ani la noi si mai are si 28 de restante”, in timpul asta, zic, imi scot carnetu’ de student si raman constipat la cap frunzarindu-l. Coincidenta e providentiala. Am fix 5 (cinci) note trecute in carnet. E ca si cum as fi luat cate o nota in fiecare an petrecut aici.
In fine... bla bla bla stampila intalneste hartia si ies cu trimiteri mentale la origini. Si nici eu nu prea le placeam pe ele...
Ies pe coridorul de la parter, stanga (privit cum intri pe usa din fata, aia dinspre arhitectura), si vad numa’ cururi marfa peste tot. Ah... nostalgia. Curul e ceva de suflet pentru mine si la noi in facultate ele nu au lipsit niciodata. Asta ma face sa fug cu gandul inapoi cand eram anul I. Pentru prima oara. Aveam un teanc de carti imprumutate de la biblioteca si mergeam cu ele in brate pe coridor. Eram atat de agitat ca m-am impiedicat si le-am scapat pe toate. Le-am ridicat atent, rosu de rusine si am fugit sa iau un taxi pana acasa; imi era rau de emotie.
Veneam atunci la Hogwarts cu planuri mari si stralucitoare. Aveam de gand sa ma transform intr-un om, sa imi umplu nenumaratele goluri rusinoase din cultura, sa iau lucrurile in serios asa cum numai eu stiu, sa ajung in cele din urma chiar profesor, indiferent daca pe parcurs sunt tratat cu intelegere, afectiune si respect sau nu.
Unele intalniri chiar pot sa iti strice ziua, totusi. Sigur, cand esti un ciudat nemultumit si inadaptat ca mine nu te poti astepta sa iti faci prea multi prieteni. Din start. Dar daca ai nesansa sa mai intalnesti si o varianta neaosa de stalker, crescut in secta de adventisti pana la 23 de ani si proaspat emigrat din gaesti in cautare disperata de barbat, cu sau fara voia lui, asta sigur nu te ajuta sa te integrezi. Si nu ma refer aici la urmaririle alea zilnice atat la scoala cat si pana acasa. Asta chiar poate lucra in avantajul tau. “Uite, are o prietena”. Gen.
Dar sa fii bantuit cu lunile telefonic, noaptea, la usa, la interfon, pe strazi, la cursuri, la biblioteca, sa fii scuipat in fata in mijlocul facultatii in timp ce incerci sa ii explici ca refuzi sa vorbesti cu ea daca nu vorbeste mai incet si mai civilizat, sa fii lovit, tras de haine in public, amenintat (da. Unii recurg la amenintari cand iubesc) si sa se imprastie cu consecventa si precizie cele mai scarboase barfe despre tine, asta sigur nu te va ajuta prea mult la capitolul self-esteem si integrare sociala.
Ea este Elena si am fost impreuna trei ani. Acum e profesoara de romana, latina si engleza si merge cu copiii in excursii. Cand ne-am intalnit nu stia ce inseamna (literalmente) cuvinte ca buncar si viking. Ah, inainte sa trec mai departe: am ajuns sa am o relatie cu ea cand absolut nimeni nu mai interactiona cu mine, prieteni nu am avut niciodata (se pare...), familie nici atat, iar ea era singura cu care puteam sa vorbesc.
E mereu misto sa revizualizezi momentul, procesul tragerii apei peste un vis major.
Si, iata asa, in ultimii doi ani n-am mai dat pe la scoala de scarba ei. De fapt era mai mult un dispret imposibil amestecat cu paralizie si uimire. Ea facea din cel mai pur vis al meu cel mai gretos cosmar si eu nu aveam ce sa fac decat sa accept. Cand o fata te loveste sau scuipa nu o poti lovi inapoi, nici macar in aparare. Cand te indeparteaza de toti vorbind despre tine nu poti sa vorbesti despre ea sau despre ceea ce spune; simpla adresare a acestui subiect te face sa iti pierzi statutul natural masculin in ochii celorlalte fete, care nu inteleg prea multe despre viata si conditia masculina dar le place sa vorbeasca despre ea.
Acum revin. In forta. Dar de unde sa incep? Imi este atat de greu, de rusine sa ma bag in seama cu noile mele colege, sa le cer un curs, o bibliografie, o muie, ceva.
Asa ca ma imbrac frumos si ma plimb pe Lipscani. Plec de acasa ca sa nu imi mai ranesc parintii cu dovada ratarii mele absurde. Ma uit in ochii trecatorilor, cartarescian. Beau bere si scriu in locuri linistite, ma intalnesc cu amici care nu dau doi bani pe mine si orice as spune sau face nu vor da niciodata dar imi datoreaza bani (luati de la parinti...) si imi vars matele in fata lor. Metaforic.
Beau cafea in varful movilei din Cismigiu, ofer flori mici si urate cate unei fete spunandu-i ca azi e micul craciun, o sarbatoare nationala finlandeza, si eu trebuie sa respect traditia de a darui o floare celei mai frumoase si triste fete pe care o intalnesti in ziua respectiva, pentru ca bunicii mei erau finlandezi. Stiu ca e doar ora 11 antemeridian, dar sunt sigur ca nu voi intalni o fata mai frumoasa ca tine azi, orice as face. Gretos si diabetic, nu? Mananc la Mc pana ma apuca diareea si iau un taxi pana acasa, complexat fiind de ideea trebii mari in toalete publice sau institutionale. Sau oricare alta decat a mea.
Si mereu ma intorc aici. Ma uit la puternicele straluciri barbare ale soarelui peste tablele acoperiselor sinistre, printre lemnele murdare ale schelelor, pe suprafetele induratoare si ruginite ale burlanelor. Vreau sa apartin. Ma plimb dupa-amiaza sau in dimineti cetoase pe scari si coridoare. Nu mai stiu de mult ce caut, dar nu ma pot opri. Imprumut cate o carte, schimb cate o replica, cer ajutorul mereu, cu orice ocazie. Ma uit la cururile marfa care se plimba peste tot, grabindu-se cu scop. Toape de maidan, club, cocteiluri si dans pe bar in fuste in carouri de ‘scolarita porno’, intelectuale hipioate de narghilea, proza intermoderna, concerte pheonix si perversiuni stilate, acide si umilitoare botezate quality time de lectura, film sau studiu, maicute de o cafea, teme multe si constiincioase si sex destrabalat reprimat cu anii, toate sunt aici. Toate traiesc, invata, mananca, iubesc si se basesc aici. Ele functioneaza. Dar e un zid intre mine si voi. Ridicat in timp, edificat si tencuit cu malefica atentie in ultimii trei ani.
Ascult James – Getting away with it pana cand simt ca mi-a intrat in oase si maduva rezoneaza pe ritmul ei. Nu pot purta decat o melodie in telefon si o tin mereu pe aceeasi. Ipod nu am avut niciodata.
Merg cu metroul. Rog fete care intra sa imi lase loc si ele o fac, zambind. De fiecare data. Uneori se iau paznici dupa mine si ma pierd ca un diavol in lumea panicata, mormaind “nu stim, nu stim la cine striga”.
Ma duc sa ma intalnesc cu fete ‘cunoscute’ pe net. Una ma roaga sa merg cu ea la cabinetul ginecologic ca a fost violata si cand ajung acolo nu e si are telefonu’ inchis.
O fata trece pe strada dansand, cu casti in urechi, o opresc si o intreb, imi da castile sa ascult. Eu i le dau pe ale mele. Nu recunoaste melodia. Pleaca, se grabeste, autobuzul...
Pseudoprietenii s-au dus dracu’, s-au plictisit de mine sa trag de ei/ele sa mergem la imbatat/agatat prin baruri si fumuri.
Incerc sa citesc si imi vine sa plang. Pentru ca realizez ca vreau si imi place, la fel cum imi place facultatea asta, indiferent de ce ar spune oricine, dar nu are rost daca nu ai respect de sine. Si ea mi-a luat asta, in acei trei ani... Pretioasa resursa si asa atat de rara in geografia mea.
Mi-a afectat si m-a privat de mult mai multe, de la lucruri de valoare materiala de prin casa si momente de potentiala fericire pana la sanatate si relatiile cu familia, prietenii si colegii. Dar asta nu ne importa aici, acum.
Ceea ce ne importa este faptul ca nu a suportat niciodata consecintele actiunilor sale, pentru ca nimanui nu ii pasa. Asta e problema cu a fi perfect singur.
Si atunci de ce sa construiesti, daca poate fi oricand distrus? De oricine! De ce sa depui efort, daca viata si libertatea ta nu sunt ale tale si sunt de inchiriat?
Tot merita, pentru a-ti imbunatati calitatea trecerii timpului... Dar nu si daca esti singur. Nu ai pentru cine. Tu nu esti un scop in sine si un om nu exista decat in masura in care relationeaza, interactioneaza, pentru ca e o fiinta sociala. Si nu te poti face fericit pe tine insuti. Poate doar eu gandesc asa, dar nu imi pot oferi singur afectiune si nici nu vreau. Si despre afectiune vorbesc.
Ma duc astazi sa imi vizez permisu’ de citit... Da, stiu ca nu citesc. Nu ce trebuie. Nu cat trebuie. Sa nu mai zic de cand. Nu pot. Nu pot pentru ca nu aveam inca carnetu’ de student vizat. Ma duc sa imi vizez carnetu’ de student. In timp ce sunt invitat politicos afara si imediat dupa primit din mila inauntru cu replica imbietoare “Lasa-l ma ca asta e ala care e de cinci ani la noi si mai are si 28 de restante”, in timpul asta, zic, imi scot carnetu’ de student si raman constipat la cap frunzarindu-l. Coincidenta e providentiala. Am fix 5 (cinci) note trecute in carnet. E ca si cum as fi luat cate o nota in fiecare an petrecut aici.
In fine... bla bla bla stampila intalneste hartia si ies cu trimiteri mentale la origini. Si nici eu nu prea le placeam pe ele...
Ies pe coridorul de la parter, stanga (privit cum intri pe usa din fata, aia dinspre arhitectura), si vad numa’ cururi marfa peste tot. Ah... nostalgia. Curul e ceva de suflet pentru mine si la noi in facultate ele nu au lipsit niciodata. Asta ma face sa fug cu gandul inapoi cand eram anul I. Pentru prima oara. Aveam un teanc de carti imprumutate de la biblioteca si mergeam cu ele in brate pe coridor. Eram atat de agitat ca m-am impiedicat si le-am scapat pe toate. Le-am ridicat atent, rosu de rusine si am fugit sa iau un taxi pana acasa; imi era rau de emotie.
Veneam atunci la Hogwarts cu planuri mari si stralucitoare. Aveam de gand sa ma transform intr-un om, sa imi umplu nenumaratele goluri rusinoase din cultura, sa iau lucrurile in serios asa cum numai eu stiu, sa ajung in cele din urma chiar profesor, indiferent daca pe parcurs sunt tratat cu intelegere, afectiune si respect sau nu.
Unele intalniri chiar pot sa iti strice ziua, totusi. Sigur, cand esti un ciudat nemultumit si inadaptat ca mine nu te poti astepta sa iti faci prea multi prieteni. Din start. Dar daca ai nesansa sa mai intalnesti si o varianta neaosa de stalker, crescut in secta de adventisti pana la 23 de ani si proaspat emigrat din gaesti in cautare disperata de barbat, cu sau fara voia lui, asta sigur nu te ajuta sa te integrezi. Si nu ma refer aici la urmaririle alea zilnice atat la scoala cat si pana acasa. Asta chiar poate lucra in avantajul tau. “Uite, are o prietena”. Gen.
Dar sa fii bantuit cu lunile telefonic, noaptea, la usa, la interfon, pe strazi, la cursuri, la biblioteca, sa fii scuipat in fata in mijlocul facultatii in timp ce incerci sa ii explici ca refuzi sa vorbesti cu ea daca nu vorbeste mai incet si mai civilizat, sa fii lovit, tras de haine in public, amenintat (da. Unii recurg la amenintari cand iubesc) si sa se imprastie cu consecventa si precizie cele mai scarboase barfe despre tine, asta sigur nu te va ajuta prea mult la capitolul self-esteem si integrare sociala.
Ea este Elena si am fost impreuna trei ani. Acum e profesoara de romana, latina si engleza si merge cu copiii in excursii. Cand ne-am intalnit nu stia ce inseamna (literalmente) cuvinte ca buncar si viking. Ah, inainte sa trec mai departe: am ajuns sa am o relatie cu ea cand absolut nimeni nu mai interactiona cu mine, prieteni nu am avut niciodata (se pare...), familie nici atat, iar ea era singura cu care puteam sa vorbesc.
E mereu misto sa revizualizezi momentul, procesul tragerii apei peste un vis major.
Si, iata asa, in ultimii doi ani n-am mai dat pe la scoala de scarba ei. De fapt era mai mult un dispret imposibil amestecat cu paralizie si uimire. Ea facea din cel mai pur vis al meu cel mai gretos cosmar si eu nu aveam ce sa fac decat sa accept. Cand o fata te loveste sau scuipa nu o poti lovi inapoi, nici macar in aparare. Cand te indeparteaza de toti vorbind despre tine nu poti sa vorbesti despre ea sau despre ceea ce spune; simpla adresare a acestui subiect te face sa iti pierzi statutul natural masculin in ochii celorlalte fete, care nu inteleg prea multe despre viata si conditia masculina dar le place sa vorbeasca despre ea.
Acum revin. In forta. Dar de unde sa incep? Imi este atat de greu, de rusine sa ma bag in seama cu noile mele colege, sa le cer un curs, o bibliografie, o muie, ceva.
Asa ca ma imbrac frumos si ma plimb pe Lipscani. Plec de acasa ca sa nu imi mai ranesc parintii cu dovada ratarii mele absurde. Ma uit in ochii trecatorilor, cartarescian. Beau bere si scriu in locuri linistite, ma intalnesc cu amici care nu dau doi bani pe mine si orice as spune sau face nu vor da niciodata dar imi datoreaza bani (luati de la parinti...) si imi vars matele in fata lor. Metaforic.
Beau cafea in varful movilei din Cismigiu, ofer flori mici si urate cate unei fete spunandu-i ca azi e micul craciun, o sarbatoare nationala finlandeza, si eu trebuie sa respect traditia de a darui o floare celei mai frumoase si triste fete pe care o intalnesti in ziua respectiva, pentru ca bunicii mei erau finlandezi. Stiu ca e doar ora 11 antemeridian, dar sunt sigur ca nu voi intalni o fata mai frumoasa ca tine azi, orice as face. Gretos si diabetic, nu? Mananc la Mc pana ma apuca diareea si iau un taxi pana acasa, complexat fiind de ideea trebii mari in toalete publice sau institutionale. Sau oricare alta decat a mea.
Si mereu ma intorc aici. Ma uit la puternicele straluciri barbare ale soarelui peste tablele acoperiselor sinistre, printre lemnele murdare ale schelelor, pe suprafetele induratoare si ruginite ale burlanelor. Vreau sa apartin. Ma plimb dupa-amiaza sau in dimineti cetoase pe scari si coridoare. Nu mai stiu de mult ce caut, dar nu ma pot opri. Imprumut cate o carte, schimb cate o replica, cer ajutorul mereu, cu orice ocazie. Ma uit la cururile marfa care se plimba peste tot, grabindu-se cu scop. Toape de maidan, club, cocteiluri si dans pe bar in fuste in carouri de ‘scolarita porno’, intelectuale hipioate de narghilea, proza intermoderna, concerte pheonix si perversiuni stilate, acide si umilitoare botezate quality time de lectura, film sau studiu, maicute de o cafea, teme multe si constiincioase si sex destrabalat reprimat cu anii, toate sunt aici. Toate traiesc, invata, mananca, iubesc si se basesc aici. Ele functioneaza. Dar e un zid intre mine si voi. Ridicat in timp, edificat si tencuit cu malefica atentie in ultimii trei ani.
Ascult James – Getting away with it pana cand simt ca mi-a intrat in oase si maduva rezoneaza pe ritmul ei. Nu pot purta decat o melodie in telefon si o tin mereu pe aceeasi. Ipod nu am avut niciodata.
Merg cu metroul. Rog fete care intra sa imi lase loc si ele o fac, zambind. De fiecare data. Uneori se iau paznici dupa mine si ma pierd ca un diavol in lumea panicata, mormaind “nu stim, nu stim la cine striga”.
Ma duc sa ma intalnesc cu fete ‘cunoscute’ pe net. Una ma roaga sa merg cu ea la cabinetul ginecologic ca a fost violata si cand ajung acolo nu e si are telefonu’ inchis.
O fata trece pe strada dansand, cu casti in urechi, o opresc si o intreb, imi da castile sa ascult. Eu i le dau pe ale mele. Nu recunoaste melodia. Pleaca, se grabeste, autobuzul...
Pseudoprietenii s-au dus dracu’, s-au plictisit de mine sa trag de ei/ele sa mergem la imbatat/agatat prin baruri si fumuri.
Incerc sa citesc si imi vine sa plang. Pentru ca realizez ca vreau si imi place, la fel cum imi place facultatea asta, indiferent de ce ar spune oricine, dar nu are rost daca nu ai respect de sine. Si ea mi-a luat asta, in acei trei ani... Pretioasa resursa si asa atat de rara in geografia mea.
Mi-a afectat si m-a privat de mult mai multe, de la lucruri de valoare materiala de prin casa si momente de potentiala fericire pana la sanatate si relatiile cu familia, prietenii si colegii. Dar asta nu ne importa aici, acum.
Ceea ce ne importa este faptul ca nu a suportat niciodata consecintele actiunilor sale, pentru ca nimanui nu ii pasa. Asta e problema cu a fi perfect singur.
Si atunci de ce sa construiesti, daca poate fi oricand distrus? De oricine! De ce sa depui efort, daca viata si libertatea ta nu sunt ale tale si sunt de inchiriat?
Tot merita, pentru a-ti imbunatati calitatea trecerii timpului... Dar nu si daca esti singur. Nu ai pentru cine. Tu nu esti un scop in sine si un om nu exista decat in masura in care relationeaza, interactioneaza, pentru ca e o fiinta sociala. Si nu te poti face fericit pe tine insuti. Poate doar eu gandesc asa, dar nu imi pot oferi singur afectiune si nici nu vreau. Si despre afectiune vorbesc.
Eu sunt George, si daca ma vezi vreodata, iubeste-ma, zambeste-mi, sau macar ignora-ma.
luni, 12 octombrie 2009
Post despre Starcraft - 1
Ce grea e viata pentru Terrani.
Iata de ce e nevoie ca sa nu ne intre dusmanu' in casa.
http://www.teamliquid.net/forum/viewmessage.php?topic_id=73364
Iata de ce e nevoie ca sa nu ne intre dusmanu' in casa.
http://www.teamliquid.net/forum/viewmessage.php?topic_id=73364
vineri, 9 octombrie 2009
Miroase a covoare patate de sange albastru
Trebuie sa fac curat in camera.
Incepe cu o cadere de tensiune cauzata de unul din multe lucruri nesanatoase pe care le fac si rezolvata printr-un sugar rush cu Kinder Delice sau Milka cu alune intregi.
Se continua. Dar cum... ? Simt spiritul sfantului duh al curateniei, dreptatii, violentei divine si masinilor rapide cum mi se infiltreaza in sinapsele sufletului si in protuberantele creierului.
Urc toate obiectele care nu sunt mobila pe mese, in pat si pe dulapuri. Sterg praful. Pun toate toalele la loc, adica unele impachetate frumos in sifonier, altele aruncate in masina de spalat. Refuz insinuarile de neincredere in sine care imi gauresc starea de spirit uneori. Se manifesta prin amintiri penibile, nemultumitoare sau pur si simplu urate (" Si totusi maine merg la Aron la gratar unde vor fi si pizde desi nu multe, cu ce o sa ma imbrac totusi, ca sa nici nu mai mentionez cu ce imi imbrac starea sufleteasca... ?" gen).
Dar strang din dintii rupti si continui. In 15 minute e gata totul.
Acum ma pot relaxa, pentru ca mi-am sfintit locul. Am transformat haosul din jurul meu in cosmos si am restabilit ordinea ancestrala.
Acum pot sa ma rasfat jucandu-ma cu buzele la flacara.
Acum ma gandesc la tine. Da. Ma gandesc si la pizde si la tine. Tu esti mereu acolo. Imaginea noastra facand dragoste hotarat, atent, sanatos, incet si de neoprit ca un tanc din primul razboi, cu tine in rochia neagra cu dantela urcata pe spate lasand un crac sidefiu si cu pielea intinsa sa se vada imi zace mereu in spatele mintii constiente. In spatele mintii constiente e mintea inconstienta, care rade ca proasta mereu si o fute pe cea constienta in cur, pentru ca nu are nicio grija, pentru ca e inconstienta.
Dar pe tine nu te-am avut niciodata si te-am visat mereu. Chiar si acum, cand am incetat de mult sa te mai doresc pentru ca nu mai am curajul. Pizdele sunt cele pe care vreau, nu vreau, le am. Ele sunt manifestarea materiala a unui principiu ideal, ele sunt actualizarea modesta a unei povesti frumoase. A ta.
Te-am botezat Maria, cand aveam nevoie de stabilitate si sanatate. Acum te rebotez si iti dau si miel. Acum te botez Crina. Pentru ca am nevoie de atom. Pentru ca am nevoie sa fiu indivizibil si cand tot ce sunt va incepe sa putrezeasca de la margini spre interior va ramane bucata aceea mica de alb din interior, cu esenta sublimata, rafinata pe ea, ca o pielita albastra. Acea mica bucata de o duritate perfecta si nemarginita din mine, acel ceva incontestabil si care te face sa plangi, din mine. Tu vei ramane. Nu te va intelege nimeni. Dar vei fi acolo, de netagaduit. Nu voi fi trait, nu voi fi facut nimic din ce mi-am dorit, si nu voi fi lasat nimic care sa merite efortul in urma mea. Dar vei fi tu. Esti, si ai fost mereu.
Chiar si cand te uit, este o manifestare a ta in mine. Chiar si cand te reneg, te reneg pentru ca te am in minte. O fac in felul acela care te reprezinta pe tine. Pentru ca nimic nu are sens fara raporturile tale de cauzalitate. Tu pui corpul pestelui intre cap si coada.
Incepe cu o cadere de tensiune cauzata de unul din multe lucruri nesanatoase pe care le fac si rezolvata printr-un sugar rush cu Kinder Delice sau Milka cu alune intregi.
Se continua. Dar cum... ? Simt spiritul sfantului duh al curateniei, dreptatii, violentei divine si masinilor rapide cum mi se infiltreaza in sinapsele sufletului si in protuberantele creierului.
Urc toate obiectele care nu sunt mobila pe mese, in pat si pe dulapuri. Sterg praful. Pun toate toalele la loc, adica unele impachetate frumos in sifonier, altele aruncate in masina de spalat. Refuz insinuarile de neincredere in sine care imi gauresc starea de spirit uneori. Se manifesta prin amintiri penibile, nemultumitoare sau pur si simplu urate (" Si totusi maine merg la Aron la gratar unde vor fi si pizde desi nu multe, cu ce o sa ma imbrac totusi, ca sa nici nu mai mentionez cu ce imi imbrac starea sufleteasca... ?" gen).
Dar strang din dintii rupti si continui. In 15 minute e gata totul.
Acum ma pot relaxa, pentru ca mi-am sfintit locul. Am transformat haosul din jurul meu in cosmos si am restabilit ordinea ancestrala.
Acum pot sa ma rasfat jucandu-ma cu buzele la flacara.
Acum ma gandesc la tine. Da. Ma gandesc si la pizde si la tine. Tu esti mereu acolo. Imaginea noastra facand dragoste hotarat, atent, sanatos, incet si de neoprit ca un tanc din primul razboi, cu tine in rochia neagra cu dantela urcata pe spate lasand un crac sidefiu si cu pielea intinsa sa se vada imi zace mereu in spatele mintii constiente. In spatele mintii constiente e mintea inconstienta, care rade ca proasta mereu si o fute pe cea constienta in cur, pentru ca nu are nicio grija, pentru ca e inconstienta.
Dar pe tine nu te-am avut niciodata si te-am visat mereu. Chiar si acum, cand am incetat de mult sa te mai doresc pentru ca nu mai am curajul. Pizdele sunt cele pe care vreau, nu vreau, le am. Ele sunt manifestarea materiala a unui principiu ideal, ele sunt actualizarea modesta a unei povesti frumoase. A ta.
Te-am botezat Maria, cand aveam nevoie de stabilitate si sanatate. Acum te rebotez si iti dau si miel. Acum te botez Crina. Pentru ca am nevoie de atom. Pentru ca am nevoie sa fiu indivizibil si cand tot ce sunt va incepe sa putrezeasca de la margini spre interior va ramane bucata aceea mica de alb din interior, cu esenta sublimata, rafinata pe ea, ca o pielita albastra. Acea mica bucata de o duritate perfecta si nemarginita din mine, acel ceva incontestabil si care te face sa plangi, din mine. Tu vei ramane. Nu te va intelege nimeni. Dar vei fi acolo, de netagaduit. Nu voi fi trait, nu voi fi facut nimic din ce mi-am dorit, si nu voi fi lasat nimic care sa merite efortul in urma mea. Dar vei fi tu. Esti, si ai fost mereu.
Chiar si cand te uit, este o manifestare a ta in mine. Chiar si cand te reneg, te reneg pentru ca te am in minte. O fac in felul acela care te reprezinta pe tine. Pentru ca nimic nu are sens fara raporturile tale de cauzalitate. Tu pui corpul pestelui intre cap si coada.
joi, 8 octombrie 2009
More poetry to go
I slumber asunder,
I fart apart,
I bark at the silence
Of a cute flying dart.
I dripped my gold on your face
And called you my mother.
You sold me at the marketplace
And fucked me up rather
Good.
Time stands still and laughs at my face,
Laughs at my laudable intentions.
I meant to bleed for my race,
I meant to get placed in detention.
My life shivers,
My bones are mostly intact,
The cold season glitters
Aesthetically. The pact.
I fart apart,
I bark at the silence
Of a cute flying dart.
I dripped my gold on your face
And called you my mother.
You sold me at the marketplace
And fucked me up rather
Good.
Time stands still and laughs at my face,
Laughs at my laudable intentions.
I meant to bleed for my race,
I meant to get placed in detention.
My life shivers,
My bones are mostly intact,
The cold season glitters
Aesthetically. The pact.
vineri, 2 octombrie 2009
Intelepciune scoasa din drojdie de Stejar: e limpede ca e buna
melodia ta preferata, Radule.
Imi amintesc si acum cuvintele lui Radu: "..trebuie sa fii invizibil!". Imi rasuna si acum in cap, cand sunt in baie cu stomacul gol si plin de alcool, si mintea goala si plina de alcool.
Si de tine, fah.
Pot sa fiu ce vreau eu la mine in casa. Atata timp cat raman invizibil.
Pot sa ma uit de exemplu la filme porno cu negri care umilesc o fata caucaziana. Eu fiind caucazian. Si sa nu gasesc nimic in neregula cu asta, pentru ca sute de mii de americani o fac si nu gasesc nimic in neregula cu asta.
http://www.redtube.com/23545
Atata timp cat ascult la casti...
Sariti direct pe la 9:si ceva ca sa nu pierdeti timpu' degeaba. Umilinta pe bani e la moda. Si sa nu cumva sa simti ceva urat fata de negri ca va dau pe mana politiei aleia trigger happy. Si ei au o schisma interna, si ei beau si mananca ziua cu pseudoprietenii vorbind absurditati ca sa se simta normali dar in acelasi timp le creste un monstru reprimat inauntru. De fiecare data cand o femeie le frange inimile mici, murdare si proaste, le tradeaza increderea subnutrita si fragila si le arunca vorbe grele, arogante, scoase din propriile lor inimi goale si murdare. Si de fiecare data cand se uita la filme porno cu negrii. Si nimic nu le-ar placea mai mult decat sa le dai un motiv sa isi verse amarul sufletelor mici in tine.
Si fata asta... are parul la fel ca ea... ar putea fi chiar ea. Si americanul prost care se uita cum e abuzata si ii place intrebandu-se cum trebuie sa faci ca sa faci si tu asa si unde a gresit in viata de a ajuns un zero pot fi chiar eu.
America a scos din ea multe lucruri bune pentru rasa umana. Nici unul mai bun decat legislatia impusa turciei de a executa pe loc, fara proces orice om asupra caruia s-a gasit peste un kilogram de iarba.
Mai trag eroic un fum... Maine va fi mai rau.
A abuza e misto. Americanii sunt aliati cu turcii. Americanii sunt aliati cu lumea intreaga. Deci pot impune o legislatie lumii intregi. Pentru ca ne apara. De noi insine.
Cum as putea sa iti arat ca sunt o cauza care merita atentia ta altfel decat aratandu-ti ce pot si ce sunt? Si cum te pot aduce din nou la inceput, cand te-am sarutat de la prima intalnire si totul era natural si neplanuit? Acum tu nu imi mai vorbesti si tot ce avem se duce dracu din cauza unor cuvinte. Nu fapte. Nici macar sensuri. Doar tonuri, intensitati ale vocii... stress si scarba. In timp ce ei o violeaza pe una care arata ca tine si are aceleasi grimase ale fetei.
A abuza e misto. Abuzeaza sau fii abuzat. Abuzeaza sau fii emo, plange-te. Nu exista cale de mijloc, nu exista spatiu de respiratie. Nu fara sa crapi in cap. Nimeni nu a inteles ca eu nu am crapat niciodata capul nimanui pentru a ma simti bine. Ci doar pentru a putea respira macar un timp... Si nu vreau sa crape nimic. Si asa sunt atat de putine lucruri intregi, totul se fragmenteaza.
Omul cu cat e mai gras, cu atat e mai nesimtit. Adevar ai grait, Ionescu, fost coleg de generala. Si totusi, am o prietena care vrea sa imi dovedeasca contrariul. E grasa si e cam nesimtita, dar poate ajunge sa fie altfel. Are potential in ea, sa ia pastila rosie... Te rog, prietena a mea de ani de zile pe care te-am intalnit ieri, nu fi grasa si nesimtita. Fii doar grasa daca trebuie.
Imi cladesc viata din nisip, ca sa stea lipit macar cateva secunde caut apa sa ud nisipul, caut apa in pisatul altora. Te-am cautat in pisat, te-am gasit, te-am baut, erai pura. Spui ca nu e nimic de spus si ca tot ce a fost putea fi cu oricine... Ca eu sunt oricine. Adica nimeni. Dar habar nu ai. Poate eu sunt nimeni, dar ce a fost nu e nimic. E mult. Si e atat de rar. Atat de fragil.
Imi vine sa vomit... Incerc sa scriu dar nu pot pentru ca nu se pot lega cuvintele in mintea mea alcoolizata si stiu ca daca o las pe maine nu voi mai stii ce e in mintea mea pentru ca se va fi incleiat si imputit peste noapte, asa cum s-a si intamplat pentru ca nu am putut sa o scriu atunci si o scriu acum. Si am cazut peste tastatura in hohot de lacrimi. Si basini. Si ceea ce voiam sa spun s-a pierdut, ramane doar incercarea de a reconstitui de a doua zi, dupa ce zeci de stari si planuri de supravietuire s-au perindat prin mine.
Da, curva imputita de cel-mai-bun prieten ce ai fost, trebuie sa fiu invizibil. Si am reusit sa fiu invizibil prin tot ce fac. Acum imi scot ochii si imi smulg limba prin cur incercand sa fiu din nou vizibil prin ceva, orice.
Niciuna din fostele mele prietene nu a inteles de ce ai avut un impact atat de mare asupra vietii mele, Radule. Radu Ionescu Marian pe numele tau intreg, ca sa nu existe confuzii penibile.
Nimeni nu a inteles. Cu atat mai putin tu, curva proasta de tine.
Nici cele doua pseudoprietene adunate de pe net nu inteleg. Intr-una caut iubirea pura, dar ajung la obsesii si stres ridicol ca in desene animate, in cealalta caut un prieten adevarat, dar esuez lamentabil si acolo, reusind doar sa ajung in rolul cocalarului cu gura spurcata in ambele cazuri. Ironic, nu? Eu cocalar... Si de ce nu? Daca nu iti pasa unde mergi, poti sa te trezesti oriunde, nu?
Cautam, cautam in continuare. Pe tagged poate. Sau pe be-my-lover.com sau pe fac-orice-numai-da-mi-o-opizda.ro cine stie. Cercetarea continua. Lamentarea se agraveaza. Penibilul da in patetic si pateticul da in clocot pentru ca pur si simplu nu doare pe nimeni nici in pula. Nici macar pe mine. Asa ca pun punct aici. Ca daca ma durea stateam si scriam aseara cand aveam ideile clare intr-o minte tulbure, nu invers, ca acum. Asa ca e clar: NU AM NIMIC DE SPUS.
duminică, 27 septembrie 2009
mai bine mai tarziu decat niciodata
Stiu ca nu sunt original si ca mi-a luat-o cineva inainte dar trebuie sa am asta aici. E atat de frumos ca ma face sa plang de fericire.
la 1:10 imi dau lacrimile ca alora din reclama de la Tuborg cu frigiderele.
exact asa m-am simtit timp de o saptamana...
Si insemnatatea acestui clip pt mine nu se opreste aici, fiindca acest scurtmetraj explica exact cum si in ce fel au ajuns pisicile sa se traga din iepuri. Putem observa clar procesul in intervalul 1:23 - 1:25
la 1:10 imi dau lacrimile ca alora din reclama de la Tuborg cu frigiderele.
exact asa m-am simtit timp de o saptamana...
Si insemnatatea acestui clip pt mine nu se opreste aici, fiindca acest scurtmetraj explica exact cum si in ce fel au ajuns pisicile sa se traga din iepuri. Putem observa clar procesul in intervalul 1:23 - 1:25
I got ham but I'm not a hamster
Asta e din seria
I've got a suit but I'm not a suitcase...
Am postat cacatul de mai jos pentru ca de la Elena incoa de mult visam sa incep sa scriu o carte despre cum sa iubesti (fizic) femei pe care nu le poti suporta.
Inainte de a continua lectura va invit sa vizionati mai intai clipul din postul anterior altfel aceasta poveste nu va avea prea mult sens.
Am lasat doar cantecelul ala pentru ca aveam nevoie de inspiratie. Stiu... mi-a luat aproape o saptamana (sau cat o fi trecut ca iar am pierdut notiunea timpului sau nu mi-am insusit-o niciodata) sa devin inspirat de melodie. Si multi (well... stiu ca nu napadeste lumea aici ca larvele pe un caine mort dar oricum...) veti spune probabil "ce gaozu' meu ca cantecu' ala e doar un videoclip cu niste babatai de papusi anatomic lugubre din care una se ineaca si n-are nicio treaba cu sexu'"
Sigur, asta ar fi prima impresie a neinitiatului. Cei care sunt mai putin recenti pe lume vor intelege imediat, stiind ca o relatie de succes si de lunga durata ca a lor (serios acuma... au ei moace de parca s-au cunoscut ieri pe mess?) necesita efort, rabdare, team-work (fiindca dragostea adevarata E team-work) si talentul de a fute (dragastos) atunci cand nu iti vine nici sa o scuipi.
Trebuie mai intai sa definim ce inseamna a 'nu suporta' o femeie.
Pai e cam atunci cand incepe insusi trupul ei sa iti puta a varza fiarta si sa simti ca ai dezvoltat un instinct, un twitch la mana, in intentia de a-ti smulge urechea interna cu tot cu pavilion atunci cand numa' o vezi ca deschide gura.
Asta in antiteza tragica cu perioada incipienta, cand ai un twitch in pula atunci cand o vezi ca deschide gura.
Mosu' ala din clip, inainte sa plece la pescuit i-a tras-o memorabil babei. Sa va povestesc seara de dinainte.
Vine baba acasa pe la 10 seara din oras, unde iesise cu 'fetele'. Mosu' vorbise cu ea pe mess ziua si asa ii spusese, ca iese si ea cu fetele. Pe mess se certasera ca baba ii tot povestea despre o iubire mai veche de-a ei pana cand mosu' s-a enervat si a facut-o cu ou si cu sloboz.
Prins de urechi simtindu-se el mai tarziu, o suna pe mobil toata ziua ca pula mea, poate se intalneste cu ala... Baba nu ii raspunde. Ii trimite un mms cu greenday cantand "time of your life" si continua sa il ignore.
La un moment dat raspunde o voce de barbat din greseala. Acum pula mea, o fi fost vocea babei dupa ce fumase un pachet de tigari (asa cum il amenintase mai devreme pe mess pe mosu: "imi vine sa fumez un pachet de tigari!" cu teribilism pueril) sau o fi fost vocea nemesisului, nu putem sti. Si nici mosu'.
Si uite asa apare baba la 10 seara, mirosind a tigari si a bere si cu rujul intins pe fata ca o curva care a supt pula toata noaptea...
Mosului ii vine sa o ia de par pana i se dilata pupilele ca sa ii capteze atentia si sa nu isi mai tina ochii semideschisi. Dar aici intervine toata treaba. Si de-asta pisicile sunt mai tari ca celelalte animale. Prietenii stie de ce.
Mosul o baga dragastos cu capul in chiuveta plina cu apa, unde o tine vreo 5 secunde bune desi se smuceste, o spala pe fata, o tine de frunte apoi sa scoata tot ce are ea mai bun la wc, apoi o spala din nou pe fata, apoi pe dinti, apoi pe rest.
Ii ridica apoi cate un brat, pe rand, ca unei papusi pe sfori si o da cu deodorant pe la subtiori. Apoi ii sufla nasul. Apoi o spala din nou pe fata...
Apoi o duce in pat, pe brate, chiar daca are de doua ori jumate greutatea lui.
Apoi o intinde pe burta, da drumul la ventilator sa bata in ea ca sa nu ii vina rau din nou si incepe, mai calm ca un sahist (desi ii trec numa obscenitati prin cap ca in desenele animate sangeroase) sa ii mangaie varfurile firelor de par de pe noada, adica zona de deasupra curului unei femei. Fara sa ii atinga pielea. Si apoi face dragoste cu ea fioros, varsandu-si astfel intr-o forma nonviolenta tot veninul din suflet...
Vezi ba?! De-asta vine baba dupa el cu submarinu-peste...
ps: melodia se numeste "I got sold but I'm not a sailor(...moon?)".
Sperma car ca va place.
miercuri, 23 septembrie 2009
vineri, 11 septembrie 2009
Fi-mi-ar scarba
The Clash - I Fought the Law
Astazi mi-e sila. Stiu ca nu scriu nici pe aproape in fiecare zi si rahatul asta nu e un jurnal. Dar AZI imi este sila.
Imi este sila sa raspund la provocari, cu riscul de a lasa oameni redusi sa isi bata joc de mine si sa creada ca au si dreptate. Asa ca nu fac teoria niciunui chibrit.
Imi este sila sa fiu interesant prin sinceritatea brutala amestecata cu expresii inteligente si injuraturi bine plasate. Asa ca nu povestesc nimic, nu imi pun cei doi neuroni certati sa faca sinapsa, si nu injur pe nimeni.
Imi este extrem de sila sa explic unei fiintei pretioase pt sufletul meu mic si negru de ce un simplu histrion cacacios, un cabotin, un coate-goale un ala, un cacat de clovn (amuzant, recunosc) nu face nici cat o ceapa degerata pe langa chestiile adevarate, cu sentiment, cu miez. Asa ca o las sa creada ce vrea. Atata timp cat pune pizda la bataie...
Azi sunt pentru prima data dupa foarte mult timp impacat cu mine insumi. Am vorbit cu pula mea azi. Eram certati de foarte mult timp pentru ca nu ii dau nimic sa futa, il frec la cap mereu cu intrebari tampite pana ma scuipa, si ca imi pun cateodata chilotii invers, fortandu-l sa miroasa partea alocata curului, cu care stiu bine ca nu se intelege. Sunt dusmani de moarte dintotdeauna, desi sunt vecini de cand lumea. Cred ca antipatia lor a inceput cand ne-am uitat toti 3 la un film cu futut in cur si curul din imagine era patruns adanc de pula impotriva vointei lui si sangera. Pula sarea in sus si tipa de bucurie, curul statea tacut si imbufnat si se rastea ocazional la ea sa taca dracu', iar eu incercam sa le explic la amandoi ca e doar un film si aia sunt actori platiti, antrenati. Si nici discutia academica despre cum sa te futi singur in cur deschisa pe alt blog la care am luat parte nu a ajutat relatia lor sa se imbunatateasca.
Apropo de chestia asta, am inteles de unde vine expresia: "te-ai uitat la film cu curu'", adica ca n-ai inteles nimic. E adevarat, cand te uiti la un film cu curu' nu poti sa retii nimic, iese mereu cu scandal sa imi bag pula. (Taci tu, e doar o expresie!)
In fine, ideea e ca azi am vorbit cu ea. Mi-a spus ca e regretabil ca nu ne intelegem, ca si asa trebuie sa ne suportam reciproc, neputand trai unu' fara altu'. Eu i-am zis ca si mie imi pare rau, dar ar trebui sa se controleze si ea, sa nu mai fie batoasa cu mine, si sa nu ma mai priveasca mereu de sus, dimineata, cand se trezeste (cum a zis cineva) mereu inaintea mea.
Apropo, tot ala a zis si ca trebuie sa dai nume la pula ta, ca sa se simta si ea importanta. Eu am raspuns prompt ca pula mea nu are nume, fiind subiect de legenda, si fiind cunoscuta sub multe identitati, de la "the great white hope", pana la "sburatorul". Si am adaugat ca anonimatul o face sa fie si mai amenintatoare si face toate pizdele sa se umezeasca numai cand aud despre ea. Dar nu mai stiu... Azi m-am razgandit si am hotarat impreuna sa ii punem nume. Eu am zis Victoria, dar el a zis nu ca suna a salam. El a zis Sandel si io' am zis ripostat vehement, zicand "...Bine".
Deci doamnelor, Sandel este numele nemesisului vostru de acum si purerea si in vecii vecilor.
Curu' cum a auzit ca vb cu pula a inceput sa ma ameninte ca daca nu incetez o sa isi dea si el drumu la gura si o sa scuipe toate cacaturile, in public, cand mi-e lumea mai draga. Ca o sa scoata tot ce are mai bun in el cand merg si eu la un bairam. Ca sa imi zica lumea partypooper. Io i-am zis sa se potoleasca. El nimic, ca l-am tinut strivit atata la calculator de i-au iesit bube la gura. Eu ii zic taci ca imi dai diarie... El nimic. Pan' la urma ne-am impacat toti 3 si am zis sa mergem sa ne uitam la filmul "brokeback mountain". Curul s-a lasat mai greu impacat. A trebuit sa punem si melodia lui preferata YMCA aia cu baietii de la sat, fiecare intolit altfel. Pula radea de noi si zicea ca suntem gay.
Cam atat azi. Mi-e sila.
luni, 7 septembrie 2009
De ce cantam noi acest cantec?
Am fost intrebat ieri de ce se trag pisicile din iepuri.
Pisicile se trag din iepuri ca sa poata musca, in primul rand. Nu ca n-ar putea musca si un iepure, cu dintii aia de tocilar de la fac de mate-info. Dar in lume e multa nedreptate si prostie. Si cand un dobitoc incepe sa fie randomly violent e nevoie sa scuipi si sa zgarii, sa musti si sa strangi traheea puternic intre colti, nu sa ii rozi unghiile de la picioare cu dinti de iepure. Aceasta a treia specie, dobitocul, este prolifica in mediul electronic. Remarcam succesul pe care l-a avut specia introdusa, nu bastinasa, odata ajunsa pe blogosfera. Intre un tigan de pe strada care trage fetele de bareta gentii ca sa le atraga atentia, strigand 'pisi pisi, ce te tii dupa mine' si un terminat la mansarda care injura necunoscute pe blog/twitter/mail/messenger... nu e nici o diferenta. Ambii cersesc atentie asa cum stiu. Doar ca tiganul are doar o dara cacanie mai multa demnitate, pentru ca nu se erijeaza in intelectual si nu pretinde a fi ceva ce (clar!) nu e. Dar am vorbit si mai jos de cacati d-astia. Sunt genul de oameni care iti dau ban de pe blogul lor cand nu pot sa continue o discutie nici nu argumente nici cu injuraturi si pe urma pretind ca ai fugit, ca nu ai curaj, ca nu te 'tine'. Si pe urma incearca sa te injure pe alte situri, bloguri si oriunde ar putea sa 'dea si sa fuga'. Sunt oameni de peste 30 de ani cu un caracter si intelect mai slab si usor de daramat/ruinat decat al unui copil de liceu. Sunt curve pentru atentie. Sunt oameni atat de slabi de inger incat sunt convinsi ca motivul pentru care sunt mizerabil de singuri si nu ies din casa cu lunile e pentru ca societatea e defecta.
Ca o nota de subsol aici: pe mine ma 'tine' orice in raport cu astel de post-oameni actuale gunoaie, reminiscente care ocupa loc si consuma resurse degeaba. Ii stiu pe dinafara... toate textele, toate bravurile goale urmate de scuze penibile. Singurii oameni care ma sperie sunt cei mai inteligenti decat mine. De mult nu am mai fost speriat. De un om... ca de caini si paianjeni e altceva.
Si eu stau in casa cu lunile uneori. Si eu sufar de singuratate adesea. Dar niciodata nu dau vina pe altii pentru asta, si niciodata nu imi rasfrang frustrarea in violenta asupra altora, ca sa ma simt mai bine. Violenta aleatorie e un semn de lasitate mare. Trebuie sa te intereseze fata celui pe care il urasti.
Know thy enemy. Atat din motive pragmatice cat si din motive morale.
Terorismul e o comparatie buna, dar numai la scara mica. Teroristii arabi care pun bombe in state nu sunt tocmai randomly violent (la scara mare). Ei bun bombe ACOLO si nu in oricare alte tari mult mai usor de atacat. La noi de exemplu...
Pisicile se mai trag din iepuri ca sa isi poata cauta dragostea. Chiar si pe net. Chiar si prin baruri. Florile cresc si in gunoaie... si oamenii interesanti nu sunt cei care duc vieti simple. Toate chinurile te transforma. Frumos e sa ai si norocul sa gasesti un scop careia sa ii dedici trupul cu ranile, talentele unui misspent youth.
Pisicile se trag din iepuri ca sa nu mai fuga...
Azi m-am imbatat fara sa beau, fara sa fumez si fara sa fie vorba de o femeie. Doar respirand aerul cetos care infrigura o campie, dupa-amiaza.
Pisicile se trag din iepuri pt taica-miu a identificat o similitudine intre chiserle lor din spate, ale acestor doua specii adica.
Pisicile se trag din iepuri pt ca evolueaza. Pentru ca prefera sa se iubeasca mai rar si mai bine decat cantitativ and with no regard to quality.
Daca vrei sa ne zgariem impreuna renunta la pufuletul ala alb si la dintii aia prostesti, cum am renuntat si eu, si arata-mi ghearele lungi si coada lunga si stufoasa.
Pisicile se trag din iepuri ca sa poata musca, in primul rand. Nu ca n-ar putea musca si un iepure, cu dintii aia de tocilar de la fac de mate-info. Dar in lume e multa nedreptate si prostie. Si cand un dobitoc incepe sa fie randomly violent e nevoie sa scuipi si sa zgarii, sa musti si sa strangi traheea puternic intre colti, nu sa ii rozi unghiile de la picioare cu dinti de iepure. Aceasta a treia specie, dobitocul, este prolifica in mediul electronic. Remarcam succesul pe care l-a avut specia introdusa, nu bastinasa, odata ajunsa pe blogosfera. Intre un tigan de pe strada care trage fetele de bareta gentii ca sa le atraga atentia, strigand 'pisi pisi, ce te tii dupa mine' si un terminat la mansarda care injura necunoscute pe blog/twitter/mail/messenger... nu e nici o diferenta. Ambii cersesc atentie asa cum stiu. Doar ca tiganul are doar o dara cacanie mai multa demnitate, pentru ca nu se erijeaza in intelectual si nu pretinde a fi ceva ce (clar!) nu e. Dar am vorbit si mai jos de cacati d-astia. Sunt genul de oameni care iti dau ban de pe blogul lor cand nu pot sa continue o discutie nici nu argumente nici cu injuraturi si pe urma pretind ca ai fugit, ca nu ai curaj, ca nu te 'tine'. Si pe urma incearca sa te injure pe alte situri, bloguri si oriunde ar putea sa 'dea si sa fuga'. Sunt oameni de peste 30 de ani cu un caracter si intelect mai slab si usor de daramat/ruinat decat al unui copil de liceu. Sunt curve pentru atentie. Sunt oameni atat de slabi de inger incat sunt convinsi ca motivul pentru care sunt mizerabil de singuri si nu ies din casa cu lunile e pentru ca societatea e defecta.
Ca o nota de subsol aici: pe mine ma 'tine' orice in raport cu astel de post-oameni actuale gunoaie, reminiscente care ocupa loc si consuma resurse degeaba. Ii stiu pe dinafara... toate textele, toate bravurile goale urmate de scuze penibile. Singurii oameni care ma sperie sunt cei mai inteligenti decat mine. De mult nu am mai fost speriat. De un om... ca de caini si paianjeni e altceva.
Si eu stau in casa cu lunile uneori. Si eu sufar de singuratate adesea. Dar niciodata nu dau vina pe altii pentru asta, si niciodata nu imi rasfrang frustrarea in violenta asupra altora, ca sa ma simt mai bine. Violenta aleatorie e un semn de lasitate mare. Trebuie sa te intereseze fata celui pe care il urasti.
Know thy enemy. Atat din motive pragmatice cat si din motive morale.
Terorismul e o comparatie buna, dar numai la scara mica. Teroristii arabi care pun bombe in state nu sunt tocmai randomly violent (la scara mare). Ei bun bombe ACOLO si nu in oricare alte tari mult mai usor de atacat. La noi de exemplu...
Pisicile se mai trag din iepuri ca sa isi poata cauta dragostea. Chiar si pe net. Chiar si prin baruri. Florile cresc si in gunoaie... si oamenii interesanti nu sunt cei care duc vieti simple. Toate chinurile te transforma. Frumos e sa ai si norocul sa gasesti un scop careia sa ii dedici trupul cu ranile, talentele unui misspent youth.
Pisicile se trag din iepuri ca sa nu mai fuga...
Azi m-am imbatat fara sa beau, fara sa fumez si fara sa fie vorba de o femeie. Doar respirand aerul cetos care infrigura o campie, dupa-amiaza.
Pisicile se trag din iepuri pt taica-miu a identificat o similitudine intre chiserle lor din spate, ale acestor doua specii adica.
Pisicile se trag din iepuri pt ca evolueaza. Pentru ca prefera sa se iubeasca mai rar si mai bine decat cantitativ and with no regard to quality.
Daca vrei sa ne zgariem impreuna renunta la pufuletul ala alb si la dintii aia prostesti, cum am renuntat si eu, si arata-mi ghearele lungi si coada lunga si stufoasa.
luni, 24 august 2009
Despre purificare instanta
Am o musca in camera. Bazaie. E seara, e deja tarziu... E prea tarziu pentru atat de multe lucruri.
Nu mai suport camera murdara, plina de praf, particule de lemn care plutesc in aer, de la atata taiat si smirgheluit, pilit si gaurit. Plina de suruburi unsuroase, cearceafuri jegoase care abia mai acopera patul, mototolite. Resturi de mancare... Mancare care trebuia sa ma faca sa ma simt mai bine. Dar nu ma simt. Si nici nu m-am simtit.
Sterg ID-uri cu zecile din lista. Sunt numai necunoscute. Nici macar nu stiu daca sunt fete. Sunt luate toate de pe site-uri, in incercarea de a fute orbeste, sa uit. Orice, numai sa ma simt altfel.
O tigara mult prea over-rated de iarba zace intr-o cutie de antibiotice langa mine. Aproape s-a scuturat tot continutul. Am purtat-o in cutie ca sa o fumez cu tarfa dementa, o fosta prietena, acum cateva zile.
Imi sun un prieten de cacat. Unul care m-a dezamagit, batjocorit si inselat de atatea ori. Nici nu raspunde. Normal...
Ma hotarasc: voi iesi singur. Voi sta pe un scaun la un bar, voi bea, poate ma voi baga in seama cu o femeie, poate nu, dupa care voi veni acasa, simtindu-ma altfel. Si totul se va schimba.
Vorbesc cu prietena mea, singura mea prietena, care e in State (un loc pe care il spurc cu tot veninul sufletului meu, dar recunosc ca e frumos rau acolo) si cu care schimb vreo 3 cuvinte o data la 3 zile, undeva pe la 7-8 dimineata, pe mess. Acum am prins-o mai devreme, are cateva minute libere de la slujba - babysitter.
Inca un aspect penibil de bifat la viata mea.
Ma arunc in cada cu teribilism juvenil. Fac o furtuna de apa, clabuci si jeg. Sunt Neptun. Ies surescitat si ma imbrac repede dar atent. Blugi, camasa kaki, pe care mai intai o calc, tricou negru cu nightwish pe dedesubt. Eternul double-faced gentleman.
Afara vantul bate prea tare, imi flutura camasa si imi tulbura oasele subtiri, dezbracate de carne de atata timp. O iau usurel, pe jos. Vreau sa simt totul, chiar daca sunt singur am sa fac CEVA. Nu merg prea mult ca ma satur de frisoanele pe care mi le dau curentii de aer si sar intr-un taxi. Ii spun sa ma duca la "El Comandante". El intreaba care. Eu raspund: "Ala de langa carul cu bere, celalalt e El Grande Comandante". El stramba din nas, pufneste, se uita dispretuitor la mine de sus pana jos, murmura "ooooof, Doamneee" si executa ordinul. Ajungem acolo in sfarsit, platesc fix si sar jos.
Imi staruie in minte motto-ul ala tampit de la Club A "club A, si devii altcineva". Atat de uleios si scarbos. Imi face greata tocmai pentru ca ma regasesc in ieftinaciunea aia de motto. Vreau sa il scot din sistem. Vreau sa DEVIN altcineva, ca sa nu mai fiu ce zic ei ca sunt. Ce presupun ei atat de arogant despre mine. Si anume ca as fi cineva care vrea sa devina altcineva cand vine la baru' lor de jeg.
Acum sunt afara, in fata intrarii, cu mainile atarnand in parti si camera filmandu-ma din spate-jos, ca in filmele western. Nu am pistoale dar am idei...
Ma ustura hemoroizii din cur de emotie.
Hold! Inainte sa ma duc sa beau trebuie sa mananc ceva. Si sa ma si linistesc sa nu intru acolo sa ma duc la prima pizda buna, sa ma balbai ca un retardat, de la emotie si sa primesc un pahar in cap. Vizavi e o pizzerie de luat la pachet. Si nu e coada. Prea mare. Ma asez la coada. E un local dragut, mic, curat. De 3x4. Fara mese. Comanzi si pleci.
Dupa ce primesc haleala cei 3 din fata mea vine randul meu. In urma mea nu se mai asezase nimeni. Exact cand cel din fata mea isi ia cutia in mana si da sa plece intra o tiganca si se baga in fata mea, direct la casa. Ii spun pe un ton mustind a dispret: "Nu va suparati doamna, eram inaintea dvs.". Dar calm.
Femeia incepe sa tipe cuvinte greu de inteles si sa sustina cauza discriminarii mai abitir ca in fata curtii europene. Incepe sa ma impinga si sa ma impunga cu degetele in piept si in fata. Eu imi ridic mainile in fata defensiv si ii spun: "Doamna, calmati-va va rog ca nu v-am facut nimic. Doar v-am atras politicos atentia ca..."
Ea continua sa ma impunga cu degetele si unul din ele imi intra in ochi. Avea unghiile mari... Usturime...
Ea continua in aceeasi maniera. Ii trag una peste maini ca sa i le dau la o parte din fata mea si ii spun pe un ton rastit si cu ceva animalic si feroce in el, umflandu-mi intr-un gest reflex spatele: "Potoleste-te!".
Baiatul din spatele ghiseului se duce in spate si apare imediat superiorul sau. Acesta vine la femeie si incearca sa vorbeasca cu ea, tragand-o de mana incetisor sa o intoarca cu fata inspre el. Ea continua sa tipe si sa ma impinga, eu sa incerc sa ii opresc mainile, ea ma palmuieste ici, colo, ca la fripta, pe cap, pe fata.
Managerul se rasteste ceva la ea. Ea se intoarce brusc si il scuipa in fata. El pleaca in spate.
Acum intra pe usa un monolit uman, un tigan negru ca noaptea si scarbos de privit ca un cadavru ciumat. In maieu alb, murdar de galben pe la subrat. Se baga intre mine si femeia lui, eu stand, ea continuand sa isi arunce mainile spre mine prin laturi.
Nici nu apuc sa zic: "Nevas, prietena ta a inceput, intrand aici si..." ca poc! primesc un croseu aruncat de dreapta in latura fetei. Tiganul avea ~150 de kile. Ma arunca direct in tocul usii cu capul. Nu mai aud nimic, durerea imi amortise instant juma de fata si urechea stanga imi tiuie acut.
Raman pravalit pe tocul usii de durere si confuzie. Ma ridica de gatul tricoului si ma arunca pe tejghea, aceasta percutand in coloana mea. Incerc sa ridic mainile sa ma apar in timp ce cad pumni grei de sus, in piept, in fata. Nu reusesc. Isi punea toata greutatea in fiecare din ei.
Imi da drumul. Alunec de pe tejghea pe jos. Imi curgea sange din gura si dintr-o crapatura din obraz. O durere surda in gura. Era un dinte rupt, am realizat imediat, din experienta.
Ma taraste. Sterge pe jos cu mine. In tot timpul asta tiganca tipa, injura si scuipa. Despre romani si cum sunt ei. Nu imi aduc aminte decat partea cu "s-a umflat tarata in ei fire-ai ai dracu'". Restu e confuz.
Ma arunca afara pe usa, in strada. Nu reusesc sa vad pe nimeni, in ambele sensuri...
Iese si el. Ma trage inapoi, stergand pe jos cu mine. Ma arunca intr-o tejghea perpendiculara pe prima, in spatele careia pregateau cutiile. Erau acolo pe masa, in spatele ei, cutii goale pregatite, servetele si tacamuri de plastic insirate langa.
In secunda in care ii simt mana insfacandu-mi din nou tricoul din spate zvacnesc spre o furculita, o apuc ca pe un pumnal in dreapta, ma imping cu toata puterea in stanga, ma rasucesc pe loc, si ii infig furculita in ochi pana la baza dintilor.
Cu un racnet de durere si o mana tinuta pe ochiul sangerand imi arunca un croseu de stanga, orbeste. Ma feresc. Femeia sare pe mine, cu o mana intinsa dupa un cutit din spatele tejghelei. Il iau eu inainte sa ajunga la el si i-l infig in mana. Elibereaza un racnet de durere pe o voce complet noua, pe care nu ai fi ghicit-o mai devreme in corzile ei vocale, printre gajaielile de fumatoare amatoare de sex oral fortat.
Sar printre ei din coltul in care fusesem prins, iau capul femeii si il lovesc cu toata puterea de peretele din dreapta ei. Cade ca o carpa la podea. Barbatul vine dupa mine turbat de furie. Sar in spatele tejghelei vanzatorului si caut ceva. Orice. Nu gasesc nimic. Sare si el. Fug spre usa care dadea in spate. Ma prinde din spate si ma trage. Ma apuca de gat cu o mana si incepe sa ma ridice si sa mi-l sfarame in pumn. Bag dreapta in buzunar, scot cheile si in timp ce imi pierdeam vederea de durere i le infig cu toata puterea in celalalt ochi. Urla. Ma scapa pe jos. Incerc sa imi recapat suflul cat mai repede dar primesc imediat un picior in stomac care ma arunca un metru in aer. Cad. Observ langa mine un filtru de cafea si apuc repede sticla de dedesubt, plina cu ceva maro si, norocul meu, fierbinte. I-l arunc pe tot in fata si pe piept si sar tejgheaua inapoi. Fara sa ma uit. Femeia azvarle un scaun spre mine. Ma apar cu mainile dar aproape mi le rupe. Vine cu un cutit la mine de la tacamuri. II dau un picior in stomac si se opreste, ghemuindu-se. Ii mai dau atunci un pumn in cap. Apoi iau scaunul si o lovesc cu el in spate pana cade jos lata.
Dincolo de tejghea barbatul se zbatea nebuneste si se lovea de pereti, orbecaind. Atunci vad ca langa cafea aveau acolo si ceai. Iau scaunul, sar tejgheaua din nou, la el, si il lovesc peste oasele femurale cu el. Cade in genunchi de durere. Atunci ii dau din lateral in cap cu scaunul. Ii dau si un bombeu in gura si cade pe spate. Atunci iau recipientul cu ceai si i-l vars incet pe fata tumefiata. Horcaie incet.
Afara se aud sirene de politie. Apare managerul si vanzatorul din spate, laolalta cu o fata care facea pizza. Imi spun ca au camere de supraveghere si vor sustine si ei ca a fost legitima aparare. Oricum au oprit camerele dupa scaunul in cap dat tiganului. Pana de 'curent'.
Nu inteleg imediat tot ce spun. Nici nu imi pasa. Aud muzica de dincolo.
Ies afara si respir adanc.
Da.
Traiesc.
Acum ma simt mult mai bine.
Despre agresivitate pe blog, random violence si alte chestii morale
Observand cu satisfactie ca cele doua fete cu pizda la cur fata1 fata2 (lucru lesne de inteles data fiind folosirea intensa a acelei gauri in momentele lor de comuniune spirituala proFUNDa, ca o mufa de intrat in Matrice) inca se mai mulg reciproc cu gandul la mine, am hotarat sa le acord un raspuns. Ca sa nu moara proaste.
Nu ii scriu asta pe blogul lui pt ca nu vreau sa ii fac trafic la blogul lui fecal. Si oricum nu va intelege si va sterge. Sau va modifica. Asa ca imi mai sacrific o pagina din spatiul meu sacrosanct. Ultima.
Asa cum am explicat pe scurt in postul anterior, retardata 1 (descrisa mai sus ca fata1, fiind femela lider in mini-haita lor de hiene) s-a gandit ca daca tot a terminat de dus gunoiul si facut ciorba, adica the high-points of his day, si tot nu i-a mai venit o idee buna de o saptamana (cand era pe veceu, se caca, si si-a dat seama ca se poate sterge cu partea mai moale a hartiei), de ce sa nu caute pe cineva pe net de care sa isi bata joc. A gasit-o, si-a batut joc, intr-un stil sterp si, cum spunea I. Barbu, REFUZAT DE IDEE. Tipa, o sensibila si jumatate, in loc sa se baseasca cu stropi pe ochelarii lui si sa mearga mai departe, se lasa ranita de specimen, lucru foarte suparator pentru mine, pentru ca e plin internetul de specimene ca el si ar trebui sa avem cu totii o defensiva mult mai buna impotriva lor. Si anume nesimtirea.
Pentru ca specimenele despre care vorbim aici sunt din cele binecuvantate cu o capacitate de intelegere minima (si deci o inclinare spre a fi mereu fericiti in lumea lor, lucru tipic celor saraci cu duhul) trebuie sa incepem prin a deslusi o confuzie teribila.
In primul rand retardata2, amicul lui terminat, intr-o maniera amuzanta, il picteaza in culori ero(t)ice si sustine ca iesirile sale nervoase de gospodina frustrata (fana infocata "Fara sani nu e rai") si stata prea mult in casa sunt de fapt semnul unei GANDIRI LIBERE SI NECENZURATE. Mai lipsea sa bage cliseul cu dreptul la libera expresie etc.
"are un gram in plus de coaie fata de voi amandoi fiindca isi spune impresiile fara cenzura." - Nu! Pentru ca nu doare pe nimeni nici in pula de parerile lui!
Sa iti desenez amice idiot:
Daca eu vin peste ma-ta in casa si ii spun ca nu imi place culoarea chilotilor ei, si dupa ce ma da tac-tu afara incep sa sun pe fix spunand ca nu imi place culoarea chilotilor ei, si dupa ce scoti fixu din priza incep sa scriu pe trotuar in fata blocului ca NU IMI PLACE CULOAREA CHILOTILOR EI, imi exersez dreptul la libera opinie, sau nu fac decat sa arat ca sunt un ratat care nu are alta treaba mai buna de facut decat sa fie futut in cur de treaba altora?
Asa, in stil manelist. Ca vad din poze ca iti place sa dai din cur. Eu personal am dat din cur numai cu mama voastra comuna.
Intelegi tu oare, copil pierdut in confuzia democratiei care a venit peste tine prea repede si nu ti-a dat timp sa te ajustezi?
Violenta aleatorie nu este un semn al unui spirit liber, ci al unuia pierdut iremediabil. Fie ea fizica sau verbala. In cazul de fata este verbala. Dar, asa cum ti-am explicat si pe blogul tau, imediat cum iti vor creste si tie testiculele destul de mult sa o transpui fizic, ti-o vei lua in gura aia de specialist IT pe care o crezi desteapta (dar nu e), si te vei maturiza. Brusc.
Si atunci vei intelege cat de prost erai inainte. Adica acum.
Fata aia e prea sensibila si ti-a dat mult prea multa atentie. Eu ma multumeam sa ma pis pe tine din mers destul de grav incat sa ma asigur ca nu iti mai bagi nasul in curu meu si sa imi vad de viata.
Nu ma intelege gresit, nu consider ca violenta e ceva rau in sine. In cazul tau cel putin ar fi cel mai bun lucru si ti-as aplica tratamentul personal. Dar nu cea random, cea stil terorist. Care nu ataseaza o fata inamicului si nici nu este interesata de fata lui. Tu te iei de oricine ca sa faci si tu ceva. Eu ma iau doar de tine, ca sa fac ceva bun.
Buuuun. In al doilea rand, raspunsul meu, acel comentariu pe care l-ai editat, nu se dorea nicicum un raspuns taios, ci unul EDUCATIV. In mod normal ar fi fost unul taios. Dar tu esti o tinta moale, usoara. Nu esti la nivel ca sa meriti un raspuns taios. Pe care oricum nu l-ai intelege.
In al treilea rand, observ ca m-ai denumit nevastuica. Sunt convins ca voiai sa ma insulti, dar tu, in perpetua ta ignoranta, nu stii ca nevastuica este un animal foarte inteligent. Sunt deci multumit de tine, in continuare.
In al patrulea rand, observ ca retardata2 ma invita la o bere. Nu am amici ratati. Tocmai de-asta nu am prea multi. Si ies la bere numai cu amicii sau cu cei care imi pot deveni amici, indeplinind unicul criteriu de a NU FI RATATI. Dar daca era de fapt o invitatie la Fight Club mascata, atunci zi locul si ora.
In al cincilea rand, stim amandoi ca esti un attention whore si te atingi singur cand vezi cat de mult caz se face pe seama ta. Consider totusi ca daca acest post va trezi "awareness"-ul in privinta celor marginalizati pe buna dreptate, ca tine, atunci vei primi din ce in ce mai putina atentie nemeritata.
Eu unul iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa mai vars din veninul conservat in sistem de atata timp, pe cineva care chiar merita.
In al saselea rand, replica data fetei aceleia a fost geniala: "eu nu sunt obez si pot sa ma masor oricand cu tine in muschi" Masterpiece intr-adevar. Te defineste complet si daca as lasa doar partea asta din intreg postul ar fi de-ajuns. Ar avea acelasi efect.
Nici amicul tau de cur nu se lasa mai prejos cu penibilul: "dupa ce am citit si pe un blog si pe celalalt “atacurile verbale” si incrancenarea amandorora… pot spune ca e foarte amuzant… stilul taios si direct al lui George mai face o victima… victima… o pasarica blogaritza.. citez: “mwuahahahhahahahahhahahahahah” :) )"
...batman si robin ai blogosferei ce pula mea.
In al saselea si ultim rand, ai spus ca trebuie sa iei cate doua proaste si sa le jonglezi pe pula. Sunt perfect de acord cu tine si aici. Ale mele sunt mentionate mai sus, cu numar in dreptul lor.
Fetelor, G Melteanu si Fuzzy Stockings, sunteti doi sunt infranti de viata si va plangeti tristetea gura in pula reciproc.
Si imi place asta:
fuzzy - "zau de nu mi-ai scos un zambet… reclama sa iti faci pe alte bloguri, apropo… ;) Si apararea nu o iau lui George fiindca il cunosc ci pentru ca merita, spre deosebire de tine si pasarica ta retardata"
....poftim? ce zici ma acolo? ce legatura are maica-ta cu toate astea? sa nu te prind ca te iei si de ea ca o pun sa iti taie alocatia futu-ti gura matii de copil.
Sunt foarte amuzat de adancimea pe care ai atins-o scufundandu-te in cacat. Tine-o tot asa. Ca imi place cum mi-o tii. Chiar ca esti o gasculita. Puneti-va creierasele atrofiate si fierte de onanism la ceva mai frumos. Faceti si voi desene cu mickey mouse sau mica sirena. Cred ca ar fi perfect pe nisa voastra.
PS: actualizare de ultima ora - nevastuica mi-a dat ban. El poseda doar lasitatea acestui animal dat de el insusi ca exemplu, se pare.
update2 - si Fuzzy PalmsKing mi-a dat ban. e clar. acum se tin in brate si plang
Nu ii scriu asta pe blogul lui pt ca nu vreau sa ii fac trafic la blogul lui fecal. Si oricum nu va intelege si va sterge. Sau va modifica. Asa ca imi mai sacrific o pagina din spatiul meu sacrosanct. Ultima.
Asa cum am explicat pe scurt in postul anterior, retardata 1 (descrisa mai sus ca fata1, fiind femela lider in mini-haita lor de hiene) s-a gandit ca daca tot a terminat de dus gunoiul si facut ciorba, adica the high-points of his day, si tot nu i-a mai venit o idee buna de o saptamana (cand era pe veceu, se caca, si si-a dat seama ca se poate sterge cu partea mai moale a hartiei), de ce sa nu caute pe cineva pe net de care sa isi bata joc. A gasit-o, si-a batut joc, intr-un stil sterp si, cum spunea I. Barbu, REFUZAT DE IDEE. Tipa, o sensibila si jumatate, in loc sa se baseasca cu stropi pe ochelarii lui si sa mearga mai departe, se lasa ranita de specimen, lucru foarte suparator pentru mine, pentru ca e plin internetul de specimene ca el si ar trebui sa avem cu totii o defensiva mult mai buna impotriva lor. Si anume nesimtirea.
Pentru ca specimenele despre care vorbim aici sunt din cele binecuvantate cu o capacitate de intelegere minima (si deci o inclinare spre a fi mereu fericiti in lumea lor, lucru tipic celor saraci cu duhul) trebuie sa incepem prin a deslusi o confuzie teribila.
In primul rand retardata2, amicul lui terminat, intr-o maniera amuzanta, il picteaza in culori ero(t)ice si sustine ca iesirile sale nervoase de gospodina frustrata (fana infocata "Fara sani nu e rai") si stata prea mult in casa sunt de fapt semnul unei GANDIRI LIBERE SI NECENZURATE. Mai lipsea sa bage cliseul cu dreptul la libera expresie etc.
"are un gram in plus de coaie fata de voi amandoi fiindca isi spune impresiile fara cenzura." - Nu! Pentru ca nu doare pe nimeni nici in pula de parerile lui!
Sa iti desenez amice idiot:
Daca eu vin peste ma-ta in casa si ii spun ca nu imi place culoarea chilotilor ei, si dupa ce ma da tac-tu afara incep sa sun pe fix spunand ca nu imi place culoarea chilotilor ei, si dupa ce scoti fixu din priza incep sa scriu pe trotuar in fata blocului ca NU IMI PLACE CULOAREA CHILOTILOR EI, imi exersez dreptul la libera opinie, sau nu fac decat sa arat ca sunt un ratat care nu are alta treaba mai buna de facut decat sa fie futut in cur de treaba altora?
Asa, in stil manelist. Ca vad din poze ca iti place sa dai din cur. Eu personal am dat din cur numai cu mama voastra comuna.
Intelegi tu oare, copil pierdut in confuzia democratiei care a venit peste tine prea repede si nu ti-a dat timp sa te ajustezi?
Violenta aleatorie nu este un semn al unui spirit liber, ci al unuia pierdut iremediabil. Fie ea fizica sau verbala. In cazul de fata este verbala. Dar, asa cum ti-am explicat si pe blogul tau, imediat cum iti vor creste si tie testiculele destul de mult sa o transpui fizic, ti-o vei lua in gura aia de specialist IT pe care o crezi desteapta (dar nu e), si te vei maturiza. Brusc.
Si atunci vei intelege cat de prost erai inainte. Adica acum.
Fata aia e prea sensibila si ti-a dat mult prea multa atentie. Eu ma multumeam sa ma pis pe tine din mers destul de grav incat sa ma asigur ca nu iti mai bagi nasul in curu meu si sa imi vad de viata.
Nu ma intelege gresit, nu consider ca violenta e ceva rau in sine. In cazul tau cel putin ar fi cel mai bun lucru si ti-as aplica tratamentul personal. Dar nu cea random, cea stil terorist. Care nu ataseaza o fata inamicului si nici nu este interesata de fata lui. Tu te iei de oricine ca sa faci si tu ceva. Eu ma iau doar de tine, ca sa fac ceva bun.
Buuuun. In al doilea rand, raspunsul meu, acel comentariu pe care l-ai editat, nu se dorea nicicum un raspuns taios, ci unul EDUCATIV. In mod normal ar fi fost unul taios. Dar tu esti o tinta moale, usoara. Nu esti la nivel ca sa meriti un raspuns taios. Pe care oricum nu l-ai intelege.
In al treilea rand, observ ca m-ai denumit nevastuica. Sunt convins ca voiai sa ma insulti, dar tu, in perpetua ta ignoranta, nu stii ca nevastuica este un animal foarte inteligent. Sunt deci multumit de tine, in continuare.
In al patrulea rand, observ ca retardata2 ma invita la o bere. Nu am amici ratati. Tocmai de-asta nu am prea multi. Si ies la bere numai cu amicii sau cu cei care imi pot deveni amici, indeplinind unicul criteriu de a NU FI RATATI. Dar daca era de fapt o invitatie la Fight Club mascata, atunci zi locul si ora.
In al cincilea rand, stim amandoi ca esti un attention whore si te atingi singur cand vezi cat de mult caz se face pe seama ta. Consider totusi ca daca acest post va trezi "awareness"-ul in privinta celor marginalizati pe buna dreptate, ca tine, atunci vei primi din ce in ce mai putina atentie nemeritata.
Eu unul iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa mai vars din veninul conservat in sistem de atata timp, pe cineva care chiar merita.
In al saselea rand, replica data fetei aceleia a fost geniala: "eu nu sunt obez si pot sa ma masor oricand cu tine in muschi" Masterpiece intr-adevar. Te defineste complet si daca as lasa doar partea asta din intreg postul ar fi de-ajuns. Ar avea acelasi efect.
Nici amicul tau de cur nu se lasa mai prejos cu penibilul: "dupa ce am citit si pe un blog si pe celalalt “atacurile verbale” si incrancenarea amandorora… pot spune ca e foarte amuzant… stilul taios si direct al lui George mai face o victima… victima… o pasarica blogaritza.. citez: “mwuahahahhahahahahhahahahahah” :) )"
...batman si robin ai blogosferei ce pula mea.
In al saselea si ultim rand, ai spus ca trebuie sa iei cate doua proaste si sa le jonglezi pe pula. Sunt perfect de acord cu tine si aici. Ale mele sunt mentionate mai sus, cu numar in dreptul lor.
Fetelor, G Melteanu si Fuzzy Stockings, sunteti doi sunt infranti de viata si va plangeti tristetea gura in pula reciproc.
Si imi place asta:
fuzzy - "zau de nu mi-ai scos un zambet… reclama sa iti faci pe alte bloguri, apropo… ;) Si apararea nu o iau lui George fiindca il cunosc ci pentru ca merita, spre deosebire de tine si pasarica ta retardata"
....poftim? ce zici ma acolo? ce legatura are maica-ta cu toate astea? sa nu te prind ca te iei si de ea ca o pun sa iti taie alocatia futu-ti gura matii de copil.
Sunt foarte amuzat de adancimea pe care ai atins-o scufundandu-te in cacat. Tine-o tot asa. Ca imi place cum mi-o tii. Chiar ca esti o gasculita. Puneti-va creierasele atrofiate si fierte de onanism la ceva mai frumos. Faceti si voi desene cu mickey mouse sau mica sirena. Cred ca ar fi perfect pe nisa voastra.
PS: actualizare de ultima ora - nevastuica mi-a dat ban. El poseda doar lasitatea acestui animal dat de el insusi ca exemplu, se pare.
update2 - si Fuzzy PalmsKing mi-a dat ban. e clar. acum se tin in brate si plang
duminică, 23 august 2009
Aventuri pe net
Intrand pe blogul unui taran prost, sa vad ce aberatii pseudo-amuzante a mai postat, si cine mai injura pe cine (site-ul acela se transforma incet-incet intr-un fenomen social), nimeresc din greseala pe blogul unui retardat frustrat
Acum, retardatul frustrat se lua de una care era prea boema pentru gustul lui de copil de 30 de ani crescut la umbra.
Ca un om fara ocupatie dar mereu cu simtul dreptatii, imi dau seama ca retardatul insulta boema fara argumente, din lipsa (din nou) de ocupatie. Atunci imi zic sa fac o fapta buna. Incerc sa ii explic de ce actiunile lui sunt lipsite de sens, deoarece a insulta persoane straine este la fel de eficient si util cu a arunca cu cacat in elicoptere. Distanta e de vina....
Comentariul meu este primit cu aere de superioritate si indulgenta de copilul batran cu poza gotic-manelista
, in temnita gotica a blogului sau gotic (deci tipu' se caca lilieci), dar primeste un raspuns acid din partea side-kickului sau de incredere: unu' care se vrea 'normal' intr-o lume rea si ciudata, dar e mai lipsit de idei ca ma-sa de pule (asta se pisa paianjeni).
Hai sa va dau niste exemple din ineptiile dobitocului:
"Daca eram o planta, as fi fost – iarba (sterge zambetul de pe fata!!!)"
Vai, m-am cacat pe toata familia ta de ras... In primul rand ca ESTI o planta si la cat de prost esti cred ca esti o buturuga. In al doilea rand daca erai tu iarba nu imi stergeam zambetul de pe fata ci te foloseam sa ma sterg la cur, ca iarba asa proasta ca tine nu merita fumata nici pe o insula pustie.
"Daca eram o planeta, as fi fost – luna"
Pocnite-ar facultatile alea la stat pe care le pretinzi in moalele capului. Creca ai facut vreo 4 pe putin dar nu ai terminat de pus tencuiala la nici una. Pui numa faianta in baie la tine.
"Daca eram un sunet, as fi fost - siroitul apei (daca nu, atunci macar un “yo, yo, mic check“)"
Asa se aude la mine in baie cand ma pis. Siroitul si maica-ta facand probe de microfon la vorbitor.
"Daca eram o haina, as fi fost – manusi"
E ziua ta norocoasa! Esti o carpa.
Exemplele pot continua. Ideea e ca retardatul (adica ala de mai sus cu fata de KISS wannabe, care se mai prezinta si in alte ipostaze penibile), vazand ca nu poate duce conversatia la bun sfarsit ca un om cu cap (adica prin argumente de bun-simt si injuraturi de mama) recurge la ceea ce noi toti din blogosfera stim ca pur si simplu nu se face, si anume editarea comentariilor.
In termeni simpli (pentru cei care au terminat tarziu liceul sau au intrat prea devreme la parnaie), ceva de genul: eu zic ca imi bag pula in ma-sa si el schimba ce scriu ca sa para ca isi baga el pula in ma-sa, si se bate pe burta de satisfactie ca "hahaha" e destept de pfoai de mult prea clever.
Intrucat eu iau acest lucru ca pe un semn clar al acceptarii inferioritatii intelectuale si de caracter - deoarece, daca deschizi un blog ca sa te prezinti (asa cum sustii), atunci implicit te supui si comentariilor primite, iar daca recurgi la moderarea comentariilor ca sa le tii doar pe-alea unde te ling aia care iti datoreaza bani in cur, sau la editarea comentariilor ca sa te lingi singur in cur, atunci nu faci decat sa te minti singur - il voi lasa sa isi traiasca miracolul propriei realitati, de vreme ce recunoaste ca realitatea e prea cruda pentru mintea lui fragila de baiatu' lu mama.
Mai mult telenovela decat aventura. Dar e bine una de-asta sa iti mai puna sangele in miscare... Ma simt din nou ca la 23 de ani.
Ah, mi-au mai cazut privirile dezgustate pe una:
"Daca eram o materie de scoala, as fi fost – literatura"
Daca erai o materie de scoala, erai maica-ta. Pe aia cand moare o sa o tina la borcan pentru cercetari ulterioare.
Acum, retardatul frustrat se lua de una care era prea boema pentru gustul lui de copil de 30 de ani crescut la umbra.
Ca un om fara ocupatie dar mereu cu simtul dreptatii, imi dau seama ca retardatul insulta boema fara argumente, din lipsa (din nou) de ocupatie. Atunci imi zic sa fac o fapta buna. Incerc sa ii explic de ce actiunile lui sunt lipsite de sens, deoarece a insulta persoane straine este la fel de eficient si util cu a arunca cu cacat in elicoptere. Distanta e de vina....
Comentariul meu este primit cu aere de superioritate si indulgenta de copilul batran cu poza gotic-manelista
, in temnita gotica a blogului sau gotic (deci tipu' se caca lilieci), dar primeste un raspuns acid din partea side-kickului sau de incredere: unu' care se vrea 'normal' intr-o lume rea si ciudata, dar e mai lipsit de idei ca ma-sa de pule (asta se pisa paianjeni).Hai sa va dau niste exemple din ineptiile dobitocului:
"Daca eram o planta, as fi fost – iarba (sterge zambetul de pe fata!!!)"
Vai, m-am cacat pe toata familia ta de ras... In primul rand ca ESTI o planta si la cat de prost esti cred ca esti o buturuga. In al doilea rand daca erai tu iarba nu imi stergeam zambetul de pe fata ci te foloseam sa ma sterg la cur, ca iarba asa proasta ca tine nu merita fumata nici pe o insula pustie.
"Daca eram o planeta, as fi fost – luna"
Pocnite-ar facultatile alea la stat pe care le pretinzi in moalele capului. Creca ai facut vreo 4 pe putin dar nu ai terminat de pus tencuiala la nici una. Pui numa faianta in baie la tine.
"Daca eram un sunet, as fi fost - siroitul apei (daca nu, atunci macar un “yo, yo, mic check“)"
Asa se aude la mine in baie cand ma pis. Siroitul si maica-ta facand probe de microfon la vorbitor.
"Daca eram o haina, as fi fost – manusi"
E ziua ta norocoasa! Esti o carpa.
Exemplele pot continua. Ideea e ca retardatul (adica ala de mai sus cu fata de KISS wannabe, care se mai prezinta si in alte ipostaze penibile), vazand ca nu poate duce conversatia la bun sfarsit ca un om cu cap (adica prin argumente de bun-simt si injuraturi de mama) recurge la ceea ce noi toti din blogosfera stim ca pur si simplu nu se face, si anume editarea comentariilor.
In termeni simpli (pentru cei care au terminat tarziu liceul sau au intrat prea devreme la parnaie), ceva de genul: eu zic ca imi bag pula in ma-sa si el schimba ce scriu ca sa para ca isi baga el pula in ma-sa, si se bate pe burta de satisfactie ca "hahaha" e destept de pfoai de mult prea clever.
Intrucat eu iau acest lucru ca pe un semn clar al acceptarii inferioritatii intelectuale si de caracter - deoarece, daca deschizi un blog ca sa te prezinti (asa cum sustii), atunci implicit te supui si comentariilor primite, iar daca recurgi la moderarea comentariilor ca sa le tii doar pe-alea unde te ling aia care iti datoreaza bani in cur, sau la editarea comentariilor ca sa te lingi singur in cur, atunci nu faci decat sa te minti singur - il voi lasa sa isi traiasca miracolul propriei realitati, de vreme ce recunoaste ca realitatea e prea cruda pentru mintea lui fragila de baiatu' lu mama.
Mai mult telenovela decat aventura. Dar e bine una de-asta sa iti mai puna sangele in miscare... Ma simt din nou ca la 23 de ani.
Ah, mi-au mai cazut privirile dezgustate pe una:
"Daca eram o materie de scoala, as fi fost – literatura"
Daca erai o materie de scoala, erai maica-ta. Pe aia cand moare o sa o tina la borcan pentru cercetari ulterioare.
joi, 20 august 2009
QED
M-am intalnit cu tarfa dementa.
Quod erat demonstrandum.
Prea putin caracter pentru a ramane la ce alegi, prea putin curaj pentru a alege altceva.
Ai avut un gust placut si aceeasi fierbinteala dedesubta ca intotdeauna.
luni, 17 august 2009
Waiting. Patiently
Mi-am promis ca nu voi atasa niciodata aceasi melodie de doua ori. Dar iata-ma.
Sunt cu mainile adanc in cavitatea lui abdominala. Caut. Framant. El inca traieste. Are mainile legate, una de piciorul patului si cealalta de calorifer. Ii zambesc dar nu reflecta nici a zecea parte din satisfactia mea. Ii trag o palma, tare, peste bot. Tipa de durere. Imi tugui buzele si las o flegma sa mi se prelinga dintre ele in gura lui larg deschisa in tipat. Ii intra direct pe trahee. Se ineaca si incepe sa expectoreze violent. Ii trag un genunchi in coaie ca sa nu se mai poate impotrivi. Incepe sa schiaune lung, lasand flegma mea sa ii intre nestingherita in plamani, durerea fiind prea atroce ca sa mai reziste.
Tipul a murit otravit. Cadavrul a fost topit in acid si acidul aruncat la canal.
A doua zi ma intalnesc cu tine. Te uiti in ochii mei si imi spui ca tu esti pentru mine doar o pasa treacatoare. Eu sunt mut. Nu am cu ce sa iti dovedesc contrariul, cadavrele fiind evaporate, mirosul fiind evacuat. Te rog doar sa ma crezi. Tu pleci. Trebuie sa iesi in oras.
Iar alter-ego-ul tau, tarfa dementa si lipsita de demnitate, trebuie sa se intalneasca cu prietenul ei actual. Nu are timp si nu poate. Si ii pare rau.
Nu e nimic. Eu iert. Dar nu uit.
Sunt cu mainile adanc in cavitatea lui abdominala. Caut. Framant. El inca traieste. Are mainile legate, una de piciorul patului si cealalta de calorifer. Ii zambesc dar nu reflecta nici a zecea parte din satisfactia mea. Ii trag o palma, tare, peste bot. Tipa de durere. Imi tugui buzele si las o flegma sa mi se prelinga dintre ele in gura lui larg deschisa in tipat. Ii intra direct pe trahee. Se ineaca si incepe sa expectoreze violent. Ii trag un genunchi in coaie ca sa nu se mai poate impotrivi. Incepe sa schiaune lung, lasand flegma mea sa ii intre nestingherita in plamani, durerea fiind prea atroce ca sa mai reziste.
Tipul a murit otravit. Cadavrul a fost topit in acid si acidul aruncat la canal.
A doua zi ma intalnesc cu tine. Te uiti in ochii mei si imi spui ca tu esti pentru mine doar o pasa treacatoare. Eu sunt mut. Nu am cu ce sa iti dovedesc contrariul, cadavrele fiind evaporate, mirosul fiind evacuat. Te rog doar sa ma crezi. Tu pleci. Trebuie sa iesi in oras.
Iar alter-ego-ul tau, tarfa dementa si lipsita de demnitate, trebuie sa se intalneasca cu prietenul ei actual. Nu are timp si nu poate. Si ii pare rau.
Nu e nimic. Eu iert. Dar nu uit.
duminică, 16 august 2009
Pentru Oana, asa cum este
Ai fi vrut sa te cheme Ana. Si mie mi-ar fi placut mai mult, recunosc. Doar putin...
Ti-am facut pentru a prea-multa-doare-numai-cand-ma gandesc-a-cat-de-multa-pare-mult-si-oricum-nu-am-tinu-niciodata-socoteala-dar-as-zice-a-mia oara ceva.
O constructie mica. Ma pricep sa lucrez cu doua lucruri: cu cuvintele si cu mainile.
Ti-am trimis un mesaj dezinteresat ca sa para ca nu imi pasa atat de mult de tine inca, sa nu te sperie, sa nu te deranjeze, sa nu ajungi din nou sa spui ca ma port infect pentru ca eu te caut si tu nu imi raspunzi sau imi raspunzi in sictir sau ma ameninti, sau imi spui sa te uit ...ma striga maica-mea sa merg la baie dar ai inteles ideea si stim amandoi ca te-ai purtat ca o tarfa punct.
De fapt imi pasa foarte mult. Pentru ca vreau sa iti dau ce ti-am construit. Nu e la fel de misto ca moara aia de vant pe care ti-am dat-o acum 3 ani care se invartea de la un motor electric cu reductor si inauntru era o casa in miniatura cu lumina... ce spui? ca nu erai tu si ca nu te cunosc decat de 2 saptamani in care te-am vazut o data?
Nu era vb de tine tarfa draga, pura in esenta si infinit de sensibila dar cu caracterul unei scroafe. Era vorba de femeia din mintea mea, cea pe care o caut. Si pe care o exemplific prin... exemple ca tine. instante. pula mea
Ideea de femeie perfecta. Aia era din Constanta si era mult mai proasta ca tine, desi mai batrana. Si nu ma refer la cultura generala, la care oricum ma depasea, la fel cum o faci si tu, ci la caracterul ei. Firea ei era proasta. Incuiata. Si tu esti incuiata, dar ea era mult mai.
Alexandra o chema pe aia. Pe tine Oana. Pare atat de arbitrar incat imi pare strain. Nici nu te asimilam cu numele asta. Etichete agatate de destele de la picioarele cadavrelor lasate la fezandat pe mese: "Costel" "Vincentiu".. etc. Nu inseamna nimic.
Dar e interesanta. In felul ei rustic si... de lemn. E o macara. Eu as fi venit in locul tau. Sa imi dai bluza aia vestita. Sa bem o bere, sa fumam iarba, sa stam de vorbe usoare si amuzante, sa primesti cadoul meu, sa futem in 3 poate, dupa.
Well. Eu ma culc. Ai grija de tine. Oricare ai fi. Oana, Zuanna, sau celalalt nume pe care am promis ca nu il mai folosesc in public.
Daca nu te mai vad niciodata: sa bei mult dar nu cat sa ti se faca rau, niciodata. Sa futi mult dar numai tipi cu care nu iti va fi rusine mai tarziu. Sa bei mult. Sa fumezi dar numai marijuana ca nu vrei sa faci cancer. Sa bei mult si sa porti mereu crema de soare.
Salutari de pe planeta mea din Bucuresti. Am vrut sa inchei ceva ce a inceput urat(desi eu am facut tot frumosul pe care il stiu), frumos. O sa inchei si atat. Nu am sa te uit. Nu am sa povestesc despre tine, ca nu am ce, dar o sa ramai mereu o scanteie nedeslusita in neantul complex si trist al mintii mele.
Pentru tine mi-am dat strivit un deget azi, pentru tine mi-am stresat intreaga familie ca sa termin de construit balaria (familia mea fiind foarte greu de motivat si genul de oameni care iti stau in cale cu orice ocazie), pentru tine am ascultat o singura melodie o noapte intreaga in timp ce am mers cu trenul 9 ore si ~430 de km. Doar ca sa o am in suflet cand te voi vedea... Am facut frumos.
Pe dinauntru.
Adio.
Si tine bluza.
sâmbătă, 15 august 2009
Scrisoare de dragoste
nu am incercat sa sufoc nimic :)
esti proasta si din nou, te porti urat.
esti proasta ca scrii despre mine pe blog, lucru pe care eu mi-am promis sa nu il fac cu tine, pentru ca te respect.
esti proasta ca te simti aruncata la cratita. de mine... eu nu suport ideea de femeie incuiata si tu ma acuzi ca te-as vrea asa.
esti proasta ca nu ma cunosti, ca nu ai vrut sa ma cunosti, si acum incerci sa ma descrii.
esti deosebit de proasta ca faci ce face orice proasta: fugi, te ascunzi si te justifici, si ti se pare ca esti interesanta facand-o.
ce rost are? te ajuta?
nu am ce sa explic, nu e nimic de explicat. nu te-am injurat, nu te-am maltratat si nu te-am ranit in nici un fel, fizic sau moral. tu da, si stii asta.
ai facut-o intentionat. ai vazut si rezultatele.
mie imi este greu sa spun cuvinte ca "te iubesc", tu ai fost deosebit de speciala. mi-ai raspuns batandu-ti joc de asta. si de mine.
nu am spus ca nu vreau nimic, am spus ca vreau totul. nu vreau sa te 'castig' pentru ca nu vreau sa te 'am' ci vreau sa vrei sa stai cu mine. de asemenea nu esti un obiect, esti, sau erai, in ochii mei, o persoana.
Nu m-ai dezamagit asa de mult cum probabil iti inchipui. undeva ma asteptam la asta din partea unei pustoaice gaozare.
De ranit in schimb da, cumplit.
Am iesit din cochilia mea pentru tine, si tu m-ai ranit asa cum exersai pe altii de atata timp.
Nu ma intereseaza de altii. Si in raport cu tine nu ma gandesc la mine ca la un 'baiat' si la tine ca la o 'fata', ci ca la doi oameni, dezbracati de tot, ramanand numai alegerile, trecutul si ideile din ei. Doua entitati. Asta nu inseamna ca nu te-as fi futat. Dimpotriva.
Poti, si chiar vreau, sa stergi tot ce ti-am scris pe blog. Era singura posibilitate de a fi sigur ca citesti. De-acum asa o voi face, pentru ca te cred pe tine.
Si nu eram deloc tacut, am vorbit incontinuu si numai prostii...
tu esti dulce pentru mine si acum. poate intr-o zi o sa iti dai seama ca nu era nimic casnic, cratitos si dezgustator in... propunerea mea.
Este singurul lucru despre care nu ma pot forta sa vorbesc sincer, indiferent cum ar parea si cat de tare m-ar durea batjocura ta si a altora (spun altora pentru ca acum e public faptul ca sunt jalnic): ce am fi facut noi doi. Pentru ca voiam sa fie, nu sa vb despre asta...
te las acum sa iti faci numarul. ma intristeaza profund, pentru ca nu esti prima care reactioneaza asa.
razbuna-te pe mine, asa cum sunt in imaginatia ta. nu mi-ai dat niciodata ocazia sa fiu oricum. picteaza-ma in ochii altora scarbos asa cum tu ti-ai dorit sa ma vezi.
faptul ramane ca eu am tinut la tine si am vrut doar ocazia sa iti arat cum sunt si ce vreau de la tine. tu m-ai hranit cu cuvinte mari si mi-ai frant sperantele cu nesimtirea ta crunta ca o curva nespalata. Desi nu esti una. Am tinut la tine, da, recunosc. Sunt vinovat. Si chiar esti tot ce mi-am dorit. tot ce am asteptat de 23 de ani sa gasesc si pentru care am renuntat la aproape tot. Pentru IDEEA de tine. Si tu esti exact asa cum mi te-am imaginat. Dar nu vrei sa intelegi asta si ai senzatia ca trebuie sa mi-o dovedesti. CHIAR SI NESIMTIREA, cruzimea, tot. Vreau doar sa iti indrepti lama in exterior, pentru ca eu sunt ca tine, sunt de partea ta. Ti-am dovedit asta mereu. Da, acum sunt penibil, pentru ca ti-am dat voie sa ma faci penibil, sa faci orice din mine, pentru ca te vreau pe tine; si e mai important decat toate astea.
daca vrei sa vorbesti cu mine eu inca vreau. luni.
succes cu.. ce faci.
pa
vineri, 14 august 2009
Pentru Ana, asa cum ar fi trebuit sa fie
Am mers pana la Hateg sa caut dragostea.
Am descoperit ca sunt un pulalau prost si toata sensibilitatea mea bolnavicioasa este un muc pe langa aceea a unei femei.
Ma simt ca un elefant in blestematul de magazin de portelanuri.
Am descoperit ca sunt un pulalau prost si toata sensibilitatea mea bolnavicioasa este un muc pe langa aceea a unei femei.
Ma simt ca un elefant in blestematul de magazin de portelanuri.
miercuri, 22 iulie 2009
Despre izbavire - viziuni ale Camelotului
U2 - With or without you
Asculta mai multe audio diverse
Tu mi-ai umplut viata. Hm. O spun instinctiv dar o resimt imediat ca pe un cliseu. Tu nu mi-ai umplut viata. Tu ai dat valoare vietii mele.
Tu ai luat o rana intoarsa in sine, i-ai desfacut miile de pielite si coji ce strangeau puroi ca foile de varza vara cand e mare. Le-ai curatat cu un betisor de ureche si infinita atentie. Acolo unde dezamagirile si tradarile batjocoritoare ale altora au lasat cicatrici adanci tu ai vindecat si le-ai aratat lor cum ar fi trebuit sa faca.
Le-ai aratat tuturor cum sunt eu cand sunt frumos. Mi-ai dat ocazia sa fiu. M-ai iubit.
Tu ai fost pentru mine plug-in baby si Maria Tereza, ai fost tot ce mi-am dorit, ceea ce miezul meu inconstient reunind tot ce e ancestral intr-un om căuta dinainte sa ma nasc. Cum spunea Shakira.
Am fost o carpa in mainile tale, dar niciodata nu m-am simtit mai Eu vreodata. Tu, o simpla fata, i-ai facut pe cei care m-au tradat atat de mult sa se simta vinovati cu adevarat. Sa inteleaga exact ce au facut atunci cand au ales sa fie nedrepti. Sa vada ce sunt eu de fapt, si ca "asta patesti, inseamna ca asta meriti" nu e un adevar, ci doar o scuza pentru oameni mici. Sa vada ce au facut din mine, marginindu-ma si impiedicandu-ma, prin comparatie cu ce puteam fi de la bun inceput. Asa cum am fost in mainile tale.
Celor care mi-au facut rau le-ai adus razbunarea mea sublima. Ai stat si ai planuit cu mine nopti, si ai fost langa mine cand le-am pus in aplicare, sub soarele nostru rau si frumos. Acolo unde eram insuficient inspirat tu ai venit sa dai un lustru ideilor mele. Sa pui un 'touch' de originalitate in care ma regasesc mai autentic decat in a mea.
Mi-ai deblocat canalele obturate de altii. Mi-ai aratat cine eram, si cine pot fi din nou. Mi-ai amintit CE sunt eu de fapt, atunci cand ei ma facusera sa uit, sa nu imi mai pese, si in cele din urma sa ma risipesc. Ei, cei care isi spusesera prietenii mei, si care promisesera sa fie mereu acolo sa imi aduca aminte cine sunt atunci cand voi uita. Tocmai ei.
Printre armaturile turnului apar raze orbitoare. Parasesc portiunea opaca a putului.
Liftul transparent se ridica repede, ajunge acum in portiunea transparenta a putului liftului, care permite contemplarea frumusetii sinistre a imprejurimilor, lasand orasul de la cinci sute de metri dedesubt sa apara lent, incepand de la orizont, de sub platforma fortificata pentru decolari, atasata aripii vestice a turnului.
Inca o data, am flashbackuri taietoare de genunchi.
Un oras distrus, o civilizatie infranta, si viziunea grandioasa a noii civilizatii traind pe ruinele celei vechi. Scheletele cladirilor ridicate, urmele vietii ce fermenta odata.
Venirea primilor oameni aici, ridicarea lacaselor si prosperarea asezarii.
Distrugerea apoi progresiva lasata de lupte, de rezistenta, de neatarnarea incapatanata si nesabuita. Inflorirea noii rase asupra locului. Dar, mai mult decat orice, in curand, recladirea felului nostru de viata peste ruinele tentativei lor.
Toti soldatii care lupta si mor acum jos acolo, unde razele stralucitoare ale soarelui nu ma lasa sa observ clar exploziile, toti barbatii si femeile care se avanta acum cu sange in suflete, ei toti vor recladi peste bucatile acestei citadele blocurile, magazinele si parcurile lor. Maiestuos si radiind mandrie si hotarare, vor pune caramizile si vor ridica constructii cutezatoare spre cer, spre necunoscut, pentru ca lor nu le va mai fi frica de ce poate veni de acolo.
Ei au trait, au nascut, au suferit, au murit si au rezistat. Niciodata nu vom fi invinsi, o simt acum asa cum nu am simtit-o, dar mi-am dorit sa o simt de atatea ori... cautand in intuneric.
Acum vad. In sfarsit intelectul meu limitat de primat intelege existenta mea mareata, rolul meu coplesitor in Univers. Rolul nostru.
Si ei spuneau ca suntem lipsiti de scop.
Hm :)
Imi danseaza mintile de implinire acum, si tot ce pot vedea prin polimerul liftului cilindric si al peretelui de aceeasi forma care il inconjoara este imaginea noastra dansand in acel amfiteatru sarac si vechi din facultatea noastra de Litere.
Ma uit asupra ruinelor unde lupta se duce chiar acum si stiu ca acolo mor oameni buni, sublimi poate in fiecare secunda. Dar nu ma pot abtine sa nu gasesc situatia eroica, in sensul cel mai pur al cuvantului. Si nici nu vreau sa ma abtin, pentru ca am ajuns pana aici si am invatat ca nu este nimic imanent rau in violenta, atunci cand este pentru o cauza nobila si este dublata de sacrificiu.
Ei sunt ingeri ai mortii. Si noi dansam acolo, tot pe melodia asta, cu castile in urechi, fiecare cate una, si eu simteam cum o sete de toata viata se stingea atunci.
Ai facut un om din mine. M-ai facut omul care eram. Impreuna ne-am razbunat pe cei care m-au ranit, si ne-am indreptat socotelile cu prietenii care m-au tradat, si am mers la doctori care m-au adus la sanatatea mea de demult, si impreuna am terminat facultatea aceea. Totul sub privirea ta atenta si protectoare. Senzatia era misto, si de mult asteptata. Nimic nu mai era rupt, nimic nu mai durea. Totul era in sfarsit asa cum trebuia sa fie, cum trebuia de atata amar de vreme sa fie. Afara ploua cu soare si noi dansam. Eu dansez si acum cu tine, si voi dansa mereu cu tine, mereu acolo, mereu atunci.
Intr-un cilindru paralel, la cateva zeci de metri mai jos, celalalt lift aduce cinci luptatori xeno dupa mine. Nimeni nu le mai zice xeno. Le zicem plăntoşi de cand am observat ca sangereaza usor verzui, asemanator cu clorofila. Nu ma uit la armele lor. Gasesc neconfortabil sa o fac. Ma uit insa, prin polimerul celor 4 patru randuri de pereti care ne despart, in lentilele dispozitivelor oculare HUD de pe capetele lor. Acolo sunt eu in avantaj... Chiar daca nu le vad ochii, asta ESTE confortabil.
Nu sunt agitati. Stiu ca nu am cum sa ranesc reactorul spre care ma indrept. Chiar daca as putea sa intru in scutul lui, incaperea ce il gazduieste, radiatiile ar vaporiza orice corp care se apropie prea mult. Reactorul are la baza fisiunea nucleara a antimateriei. La fel ca un reactor nuclear care foloseste metale grele, radioactive, functioneaza prin mici explozii. Orice corp strain, orice 'materie' care intra in contact cu antimateria, il poate destabiliza, accelerand practic procesul dintr-o ardere controlata intr-o explozie majora. Ca explozia initiala sa distruga reactorul in intregime trebuie sa expuna mai intai miezul, provocand astfel o a doua detonare, integrala, a acestuia, la contactul cu atmosfera. Trebuie deci ca un corp de o masa suficienta sa intre in contact cu miezul. Raportat la masa miezului, un corp de peste 100 de kilograme ar trebui sa fie suficient.
Nu cred ca ei banuiesc inca de ce l-am omorat pe inginerul xeno, si nu se asteapta sa am acces inauntru cu cartela acestuia. Sau poate se asteapta, dar sunt convinsi ca nu am cum sa ranesc miezul. Sau poate banuiesc pana si asta dar pur si simplu intre atacurile sincronizate de afara si interventia noastra din interior nu au destule trupe disponibile.
S-au inselat amarnic, asa cum vor vedea in curand, crezand ca omenirea in sine nu are scop. Scopul omenirii a fost de a va salva pe voi, de ei. De xeno. Si scopul meu a fost acela de a avea grija de tine. Si prin mine sacrificiul speciei este complet. Chiar daca nu au murit inca toti cei de afara vor muri in curand, in explozie. Niciunul din ei nu regreta asta. Ar fi fost eliminati oricum, in nici 20 de minute. Ei sunt doar o diversiune. Si tu nu esti doar o simpla fata, de fapt. Nu?
Tu mi-ai dat ceea ce pierdusem: scopul. Si acum este momentul sa completez cercul, sa duc acel scop la bun sfarsit. Sa utilizez si sa aplic toata dragostea pe care ai investit-o in mine.
Portiunea transparenta a putului se termina brusc.
Liftul se opreste la ultimul etaj al fortaretei. Aici peretii sunt din nou metalici. Desi din ce metal nu as putea spune, la fel cum nu putem spune nimic despre nici unul dintre materialele lor, cu toate ca sunt extrase din resursele noastre de toate zilele...
Usa liftului se retrage. Cobor si alerg spre usa mare si blindata care duce spre reactor. Camera de supraveghere se trezeste si se indreapta spre mine. Imi desclestez pumnul in care tin o grenada fara cui si astept 2 secunde cu moartea in mana dupa care o arunc spre camera. Aceasta plezneste in bucati care cad cu zgomot sec, de conserva. Lipesc un suport magnetic sub locul unde au ramas maţele electrice atarnand din perete si ma ridic la ele, apucand doua din ele, galben si verde. Le introduc in PDA si il pun sa ruleze programul "sunt xeno". Acesta va trimite computerului de securitate informatia falsa ca un xeno sta acum in fata camerei si intreruperea semnalului a fost doar o fluctuatie in retea. Daca as fi asteptat camera ar fi recunoscut omul din fata ei si ar fi trimis semnalul negativ, care ar fi pornit alarma.
Infig cartela inginerului rapus in fanta din perete. Liftul celalalt a ajuns si el acum la etaj. Computerul central decide ca sunt xeno si am si autorizatie si deschide poarta greoaie catre izbavire. Apasand un buton pun PDA-ul sa ruleze un al doilea program, scot cartela si ma strecor repede pe sub usa care inca se ridica. In secunda urmatoare, in urma rularii programului "nu sunt xeno, ati muscat-o", care trimite computerului semnalul negativ, se da alarma si usa coboara la loc, blocandu-se, chipurile pentru a preveni accesul oricarui rauvoitor inauntru.
Privelistea de aici ma face sa ma simt mic si insignifiant. Latura estica a scutului exterior, o incapere semisferica inalta de vreo 50 de metri este transparenta si se poate vedea soarele stralucind in intregime, aruncand raze calde peste suprafetele metalice si reci dinauntru. Incep sa ii suspectez deja serios pe xeno de un estetism romantic. In centru, in interiorul unui camp magnetic protector, care formeaza scutul intern, este miezul reactorului, pulsand precum o inima speriata.
Ii aud taind cu armele lor cu plasma in monolitul usii.
De cand am intrat contorul Geiger din costumul meu protectiv electric semiautomatizat paraie nebuneste. Costumul ma protejeaza de radiatii, chiar si aici, langa miez. Motivul pentru care nu sunt speriati este ca ei stiu ca nu am cum sa arunc un corp strain in miez, pentru ca nu pot trece de campul magnetic ce il inconjoara, decat cu un corp polarizat cu o incarcatura electrica de valoare inversa. Banuiesc ca ei nu stiu ca imi pot polariza costumul. Chiar daca ar sti nu s-ar agita prea tare pentru ca el nu are in sine destula masa pentru a provoca o explozie destul de mare ca sa expuna miezul la mediul exterior, sau, in alte cuvinte sa distruga generatorul campului magnetic si peretii scutului. Si oricum, daca mi-as da costumul jos pentru a-l arunca in miez as muri iradiat in cateva minute. Si nu am nici un obiect disponibil la mine sau in interiorul incaperii, si nici explozibili de vreun fel. Altfel nu as fi putut folosi liftul.
Asta, in cel mai rau caz, stiu ei.
Dar nu am venit aici degeaba.
Fiecare avem un rol. Rolul costumului va fi sa duca masa corpului meu dincolo de campul magnetic, si sa il protejeze de radiatiile miezului de antimaterie, pana cand va intra in contact direct cu acesta. Rolul lui va mai fi si de a adauga cele cincizeci de kile ale sale celor 60 de kile ale mele. Fara el corpul meu s-ar evapora in cadere spre miez cu mult inainte de a-l atinge, si chiar inainte de a atinge macar campul magnetic ce il inconjoara. Rolul corpului meu va fi sa intre in reactie directa cu antimateria miezului, provocand o explozie. Fara el, explozia ar fi prea mica.
Zambesc satisfacut. Cineva mai putin scarbit de clisee ca mine ar spune ca e o zi frumoasa sa mori. Chiar e. Dar nu o pot gandi in cuvintele astea... Ar fi un cliseu
Iar tu meriti mai mult de atat!
Urc treptele scarii metalice pana sus. Sunt deasupra sferei pulsande. E atat de luminos aici, tot vizorul castii mele e aprins, ca soarele.
Afara flota plăntosilor imi arde feroce cu plasma semenii. Colosal! Ma arunc. Plutesc. Vreau sa imbratisez miezul cu dragoste fierbinte ca plasma dusmanilor mei, asa cum ar spune Adi de la Valcea, sau Florin Salam.
Vad, poate in imaginatia mea, explozia din varful turnului vazuta de afara, unda de soc marindu-se ca o sfera si explozia ca o bila mai mica de foc inauntrul ei, cele doua desfacand in bucati si arzand navele impresionantei flote laolalta cu membrele tuturor vietatilor.
Acum suntem chit, noi doi.
Asculta mai multe audio diverse
Tu mi-ai umplut viata. Hm. O spun instinctiv dar o resimt imediat ca pe un cliseu. Tu nu mi-ai umplut viata. Tu ai dat valoare vietii mele.
Tu ai luat o rana intoarsa in sine, i-ai desfacut miile de pielite si coji ce strangeau puroi ca foile de varza vara cand e mare. Le-ai curatat cu un betisor de ureche si infinita atentie. Acolo unde dezamagirile si tradarile batjocoritoare ale altora au lasat cicatrici adanci tu ai vindecat si le-ai aratat lor cum ar fi trebuit sa faca.
Le-ai aratat tuturor cum sunt eu cand sunt frumos. Mi-ai dat ocazia sa fiu. M-ai iubit.
Tu ai fost pentru mine plug-in baby si Maria Tereza, ai fost tot ce mi-am dorit, ceea ce miezul meu inconstient reunind tot ce e ancestral intr-un om căuta dinainte sa ma nasc. Cum spunea Shakira.
Am fost o carpa in mainile tale, dar niciodata nu m-am simtit mai Eu vreodata. Tu, o simpla fata, i-ai facut pe cei care m-au tradat atat de mult sa se simta vinovati cu adevarat. Sa inteleaga exact ce au facut atunci cand au ales sa fie nedrepti. Sa vada ce sunt eu de fapt, si ca "asta patesti, inseamna ca asta meriti" nu e un adevar, ci doar o scuza pentru oameni mici. Sa vada ce au facut din mine, marginindu-ma si impiedicandu-ma, prin comparatie cu ce puteam fi de la bun inceput. Asa cum am fost in mainile tale.
Celor care mi-au facut rau le-ai adus razbunarea mea sublima. Ai stat si ai planuit cu mine nopti, si ai fost langa mine cand le-am pus in aplicare, sub soarele nostru rau si frumos. Acolo unde eram insuficient inspirat tu ai venit sa dai un lustru ideilor mele. Sa pui un 'touch' de originalitate in care ma regasesc mai autentic decat in a mea.
Mi-ai deblocat canalele obturate de altii. Mi-ai aratat cine eram, si cine pot fi din nou. Mi-ai amintit CE sunt eu de fapt, atunci cand ei ma facusera sa uit, sa nu imi mai pese, si in cele din urma sa ma risipesc. Ei, cei care isi spusesera prietenii mei, si care promisesera sa fie mereu acolo sa imi aduca aminte cine sunt atunci cand voi uita. Tocmai ei.
Printre armaturile turnului apar raze orbitoare. Parasesc portiunea opaca a putului.
Liftul transparent se ridica repede, ajunge acum in portiunea transparenta a putului liftului, care permite contemplarea frumusetii sinistre a imprejurimilor, lasand orasul de la cinci sute de metri dedesubt sa apara lent, incepand de la orizont, de sub platforma fortificata pentru decolari, atasata aripii vestice a turnului.
Inca o data, am flashbackuri taietoare de genunchi.
Un oras distrus, o civilizatie infranta, si viziunea grandioasa a noii civilizatii traind pe ruinele celei vechi. Scheletele cladirilor ridicate, urmele vietii ce fermenta odata.
Venirea primilor oameni aici, ridicarea lacaselor si prosperarea asezarii.
Distrugerea apoi progresiva lasata de lupte, de rezistenta, de neatarnarea incapatanata si nesabuita. Inflorirea noii rase asupra locului. Dar, mai mult decat orice, in curand, recladirea felului nostru de viata peste ruinele tentativei lor.
Toti soldatii care lupta si mor acum jos acolo, unde razele stralucitoare ale soarelui nu ma lasa sa observ clar exploziile, toti barbatii si femeile care se avanta acum cu sange in suflete, ei toti vor recladi peste bucatile acestei citadele blocurile, magazinele si parcurile lor. Maiestuos si radiind mandrie si hotarare, vor pune caramizile si vor ridica constructii cutezatoare spre cer, spre necunoscut, pentru ca lor nu le va mai fi frica de ce poate veni de acolo.
Ei au trait, au nascut, au suferit, au murit si au rezistat. Niciodata nu vom fi invinsi, o simt acum asa cum nu am simtit-o, dar mi-am dorit sa o simt de atatea ori... cautand in intuneric.
Acum vad. In sfarsit intelectul meu limitat de primat intelege existenta mea mareata, rolul meu coplesitor in Univers. Rolul nostru.
Si ei spuneau ca suntem lipsiti de scop.
Hm :)
Imi danseaza mintile de implinire acum, si tot ce pot vedea prin polimerul liftului cilindric si al peretelui de aceeasi forma care il inconjoara este imaginea noastra dansand in acel amfiteatru sarac si vechi din facultatea noastra de Litere.
Ma uit asupra ruinelor unde lupta se duce chiar acum si stiu ca acolo mor oameni buni, sublimi poate in fiecare secunda. Dar nu ma pot abtine sa nu gasesc situatia eroica, in sensul cel mai pur al cuvantului. Si nici nu vreau sa ma abtin, pentru ca am ajuns pana aici si am invatat ca nu este nimic imanent rau in violenta, atunci cand este pentru o cauza nobila si este dublata de sacrificiu.
Ei sunt ingeri ai mortii. Si noi dansam acolo, tot pe melodia asta, cu castile in urechi, fiecare cate una, si eu simteam cum o sete de toata viata se stingea atunci.
Ai facut un om din mine. M-ai facut omul care eram. Impreuna ne-am razbunat pe cei care m-au ranit, si ne-am indreptat socotelile cu prietenii care m-au tradat, si am mers la doctori care m-au adus la sanatatea mea de demult, si impreuna am terminat facultatea aceea. Totul sub privirea ta atenta si protectoare. Senzatia era misto, si de mult asteptata. Nimic nu mai era rupt, nimic nu mai durea. Totul era in sfarsit asa cum trebuia sa fie, cum trebuia de atata amar de vreme sa fie. Afara ploua cu soare si noi dansam. Eu dansez si acum cu tine, si voi dansa mereu cu tine, mereu acolo, mereu atunci.
Intr-un cilindru paralel, la cateva zeci de metri mai jos, celalalt lift aduce cinci luptatori xeno dupa mine. Nimeni nu le mai zice xeno. Le zicem plăntoşi de cand am observat ca sangereaza usor verzui, asemanator cu clorofila. Nu ma uit la armele lor. Gasesc neconfortabil sa o fac. Ma uit insa, prin polimerul celor 4 patru randuri de pereti care ne despart, in lentilele dispozitivelor oculare HUD de pe capetele lor. Acolo sunt eu in avantaj... Chiar daca nu le vad ochii, asta ESTE confortabil.
Nu sunt agitati. Stiu ca nu am cum sa ranesc reactorul spre care ma indrept. Chiar daca as putea sa intru in scutul lui, incaperea ce il gazduieste, radiatiile ar vaporiza orice corp care se apropie prea mult. Reactorul are la baza fisiunea nucleara a antimateriei. La fel ca un reactor nuclear care foloseste metale grele, radioactive, functioneaza prin mici explozii. Orice corp strain, orice 'materie' care intra in contact cu antimateria, il poate destabiliza, accelerand practic procesul dintr-o ardere controlata intr-o explozie majora. Ca explozia initiala sa distruga reactorul in intregime trebuie sa expuna mai intai miezul, provocand astfel o a doua detonare, integrala, a acestuia, la contactul cu atmosfera. Trebuie deci ca un corp de o masa suficienta sa intre in contact cu miezul. Raportat la masa miezului, un corp de peste 100 de kilograme ar trebui sa fie suficient.
Nu cred ca ei banuiesc inca de ce l-am omorat pe inginerul xeno, si nu se asteapta sa am acces inauntru cu cartela acestuia. Sau poate se asteapta, dar sunt convinsi ca nu am cum sa ranesc miezul. Sau poate banuiesc pana si asta dar pur si simplu intre atacurile sincronizate de afara si interventia noastra din interior nu au destule trupe disponibile.
S-au inselat amarnic, asa cum vor vedea in curand, crezand ca omenirea in sine nu are scop. Scopul omenirii a fost de a va salva pe voi, de ei. De xeno. Si scopul meu a fost acela de a avea grija de tine. Si prin mine sacrificiul speciei este complet. Chiar daca nu au murit inca toti cei de afara vor muri in curand, in explozie. Niciunul din ei nu regreta asta. Ar fi fost eliminati oricum, in nici 20 de minute. Ei sunt doar o diversiune. Si tu nu esti doar o simpla fata, de fapt. Nu?
Tu mi-ai dat ceea ce pierdusem: scopul. Si acum este momentul sa completez cercul, sa duc acel scop la bun sfarsit. Sa utilizez si sa aplic toata dragostea pe care ai investit-o in mine.
Portiunea transparenta a putului se termina brusc.
Liftul se opreste la ultimul etaj al fortaretei. Aici peretii sunt din nou metalici. Desi din ce metal nu as putea spune, la fel cum nu putem spune nimic despre nici unul dintre materialele lor, cu toate ca sunt extrase din resursele noastre de toate zilele...
Usa liftului se retrage. Cobor si alerg spre usa mare si blindata care duce spre reactor. Camera de supraveghere se trezeste si se indreapta spre mine. Imi desclestez pumnul in care tin o grenada fara cui si astept 2 secunde cu moartea in mana dupa care o arunc spre camera. Aceasta plezneste in bucati care cad cu zgomot sec, de conserva. Lipesc un suport magnetic sub locul unde au ramas maţele electrice atarnand din perete si ma ridic la ele, apucand doua din ele, galben si verde. Le introduc in PDA si il pun sa ruleze programul "sunt xeno". Acesta va trimite computerului de securitate informatia falsa ca un xeno sta acum in fata camerei si intreruperea semnalului a fost doar o fluctuatie in retea. Daca as fi asteptat camera ar fi recunoscut omul din fata ei si ar fi trimis semnalul negativ, care ar fi pornit alarma.
Infig cartela inginerului rapus in fanta din perete. Liftul celalalt a ajuns si el acum la etaj. Computerul central decide ca sunt xeno si am si autorizatie si deschide poarta greoaie catre izbavire. Apasand un buton pun PDA-ul sa ruleze un al doilea program, scot cartela si ma strecor repede pe sub usa care inca se ridica. In secunda urmatoare, in urma rularii programului "nu sunt xeno, ati muscat-o", care trimite computerului semnalul negativ, se da alarma si usa coboara la loc, blocandu-se, chipurile pentru a preveni accesul oricarui rauvoitor inauntru.
Privelistea de aici ma face sa ma simt mic si insignifiant. Latura estica a scutului exterior, o incapere semisferica inalta de vreo 50 de metri este transparenta si se poate vedea soarele stralucind in intregime, aruncand raze calde peste suprafetele metalice si reci dinauntru. Incep sa ii suspectez deja serios pe xeno de un estetism romantic. In centru, in interiorul unui camp magnetic protector, care formeaza scutul intern, este miezul reactorului, pulsand precum o inima speriata.
Ii aud taind cu armele lor cu plasma in monolitul usii.
De cand am intrat contorul Geiger din costumul meu protectiv electric semiautomatizat paraie nebuneste. Costumul ma protejeaza de radiatii, chiar si aici, langa miez. Motivul pentru care nu sunt speriati este ca ei stiu ca nu am cum sa arunc un corp strain in miez, pentru ca nu pot trece de campul magnetic ce il inconjoara, decat cu un corp polarizat cu o incarcatura electrica de valoare inversa. Banuiesc ca ei nu stiu ca imi pot polariza costumul. Chiar daca ar sti nu s-ar agita prea tare pentru ca el nu are in sine destula masa pentru a provoca o explozie destul de mare ca sa expuna miezul la mediul exterior, sau, in alte cuvinte sa distruga generatorul campului magnetic si peretii scutului. Si oricum, daca mi-as da costumul jos pentru a-l arunca in miez as muri iradiat in cateva minute. Si nu am nici un obiect disponibil la mine sau in interiorul incaperii, si nici explozibili de vreun fel. Altfel nu as fi putut folosi liftul.
Asta, in cel mai rau caz, stiu ei.
Dar nu am venit aici degeaba.
Fiecare avem un rol. Rolul costumului va fi sa duca masa corpului meu dincolo de campul magnetic, si sa il protejeze de radiatiile miezului de antimaterie, pana cand va intra in contact direct cu acesta. Rolul lui va mai fi si de a adauga cele cincizeci de kile ale sale celor 60 de kile ale mele. Fara el corpul meu s-ar evapora in cadere spre miez cu mult inainte de a-l atinge, si chiar inainte de a atinge macar campul magnetic ce il inconjoara. Rolul corpului meu va fi sa intre in reactie directa cu antimateria miezului, provocand o explozie. Fara el, explozia ar fi prea mica.
Zambesc satisfacut. Cineva mai putin scarbit de clisee ca mine ar spune ca e o zi frumoasa sa mori. Chiar e. Dar nu o pot gandi in cuvintele astea... Ar fi un cliseu
Iar tu meriti mai mult de atat!
Urc treptele scarii metalice pana sus. Sunt deasupra sferei pulsande. E atat de luminos aici, tot vizorul castii mele e aprins, ca soarele.
Afara flota plăntosilor imi arde feroce cu plasma semenii. Colosal! Ma arunc. Plutesc. Vreau sa imbratisez miezul cu dragoste fierbinte ca plasma dusmanilor mei, asa cum ar spune Adi de la Valcea, sau Florin Salam.
Vad, poate in imaginatia mea, explozia din varful turnului vazuta de afara, unda de soc marindu-se ca o sfera si explozia ca o bila mai mica de foc inauntrul ei, cele doua desfacand in bucati si arzand navele impresionantei flote laolalta cu membrele tuturor vietatilor.
Acum suntem chit, noi doi.
miercuri, 8 iulie 2009
metafora
Lumea e un bar, pe usa WC-ului scrie cimitir, si intr-o cabina eu ma fut cu moartea, femeie frumoasa, ambii cu masti de gaze, si coasa ei rezemata de usa.
Am invitat-o la dans, dupa ce am dansat singur pe Radiohead - Creep, ea si prietena ei uitandu-se al mine, zambind si salivand, pe dinauntru. Ma mancau din priviri si nu le venea sa creada ca exist.
A acceptat razand si a spus ca sunt asa de 'grav' ca s-a speriat. Ii raspund, defect profesional, sunt profesor de engleza (in devenire, uit sa adaug).
Avand in vedere cele 6-7 beri si 2 shoturi de tequila pe care le purtam in mine a fost o replica desteapta, daca zic chiar si eu.
Am invitat-o la dans, dupa ce am dansat singur pe Radiohead - Creep, ea si prietena ei uitandu-se al mine, zambind si salivand, pe dinauntru. Ma mancau din priviri si nu le venea sa creada ca exist.
A acceptat razand si a spus ca sunt asa de 'grav' ca s-a speriat. Ii raspund, defect profesional, sunt profesor de engleza (in devenire, uit sa adaug).
Avand in vedere cele 6-7 beri si 2 shoturi de tequila pe care le purtam in mine a fost o replica desteapta, daca zic chiar si eu.
marți, 16 iunie 2009
duminică, 14 iunie 2009
Hamlet in a Hazmat Suit
Heat exchange. Flashes of guilt like flashes of light running through thoughts and emotions, through ideas and enterprises. Guilt being traced back to not being what thy could have been. Guilt to thyself. For letting oneself down.
Heat exchange. Want of fluid exchange. To sleep perchance to wet-dream. Perchance to gain confidence perchance to gain care of another oneself perchance to IjustworkherebutIwanttoFUCKYOU and set everything before straight. Forever. Perchance but not a chance.
Heat loss. Loss of life. Sustaining heavy damage and having but the lack to show for it. Having thus nothing. Leaving nothing behind after losing nothing.
Heat exchange. Setting a difference of temperature in ones body by means of the body of another. Refreshing ones self-defining aspects by fusing them with anothers.
Heat exchange. Gaining strength from ones disappointments. Turning wants into qualities when all they are is traits. Expressing that what doesn't kill one makes one stronger when all it makes one is different.
Heat exchange. Come closer.
vineri, 12 iunie 2009
in concluzie....
TERRY JACKS, Seasons in the Sun
Goodbye to you, my trusted friend.
We've known each other since we're nine or ten.
Together we climbed hills or trees.
Learned of love and ABC's,
skinned our hearts and skinned our knees.
Goodbye my friend, it's hard to die,
when all the birds are singing in the sky,
Now that the spring is in the air.
Pretty girls are everywhere.
When you see them I'll be there.
We had joy, we had fun, we had seasons in the sun.
But the hills that we climbed
were just seasons out of time.
Goodbye, Papa, please pray for me,
I was the black sheep of the family.
You tried to teach me right from wrong.
Too much wine and too much song,
wonder how I get along.
Goodbye, Papa, it's hard to die
when all the birds are singing in the sky,
Now that the spring is in the air.
Little children everywhere.
When you see them I'll be there.
We had joy, we had fun, we had seasons in the sun.
But the wine and the song,
like the seasons, all have gone.
Goodbye, Michelle, my little one.
You gave me love and helped me find the sun.
And every time that I was down
you would always come around
and get my feet back on the ground.
Goodbye, Michelle, it's hard to die
when all the bird are singing in the sky,
Now that the spring is in the air.
With the flowers ev'rywhere.
I whish that we could both be there.
We had joy, we had fun, we had seasons in the sun.
But the stars we could reach
were just starfishs on the beach
Cam asa... Nu mai rectific anumite parti si nu mai adaug comentarii. Este totul atat de evident prin sine. Spun doar atat, versurile nu exprima ceea ce simt, dar nu este nici totul ironie. Este totul atat de ironic si de tragic, si doare. Oh well... live and let die.
O data m-ai intrebat pe care dintre fostele mele prietene le-am iubit. Ti-am raspuns ca pe toate. Si atunci m-ai intrebat pe care le mai iubesc acum. Ti-am raspuns ca pe toate. Ai ramas uimita... Este adevarat. Sunt acum destul de matur sa pot adauga: chiar si pe tine.
Ca sa previn cunoscutele-ti drumuri demente ale mintii, iti spun de pe acum ca nu faptul ca nu m-am razbunat pe tine sau ca ai o relatie (care pretinzi ca e) fericita (si o etalezi cu infatuare prosteasca) este ceea ce doare. Nu are nici o legatura cu faptul ca esti tu lipsita de orice bun simt. Doar cu ceea ce am vazut eu in tine. Deci, repet, in nici un caz cu acel baiat care nu stie saracul cu ce s-a ales. Si ai putea spune ca nici macar cu tine, asadar. Nu m-a interesat niciodata ce faci tu in viata ta personala si gelozia, ca si celelalte forme de dementa, sunt jocul tau, nu al meu. Jocul femeii casnice, plictisite, inculte si gretzoase prin esenta ei nesimtita. Jocul unei femei care nu are nimic feminin si nu va avea niciodata, pt ca nu are nimic uman.
Uita-te la Solaris. Am vazut acolo o femeie care are aproape tot ce mi-am dorit in femeia ideala. Ce parte din ea regasesti in tine? Dar ce parte din tine regasesti in ea? Si nu vorbesc de anumite calitati pe care ea le-ar avea si tu nu, asta e oricum evident si redundant. Dar macar absenta defectelor... Parca te straduiesti sa le ai pe toate. Si aici vorbesc obiectiv, tocmai asta m-a uimit si m-a lasat mut. Judecand obiectiv te gasesc plina de toate defectele de caracter pe care mi le pot imagina. Macar absenta defectelor... Tu nu iti dai singura sansa de a fi un om. Un om mai frumos. Te mentii plina de mizerie. Succes in noua ta "relatie"... Ar fi prima. Pentru tine. Si daca totul merge asa cum ti-ai planuit, si ultima. Mult noroc cu planul cincinal, mi-e mila de copiii care se vor grabi sa apara.
marți, 9 iunie 2009
Ultimul transcript
Am mai gasit unu', il pun si pe asta. Este unul dintre cele mai recente. De fapt sunt 3-4 fragmente separate dar ca sa inchei cu treaba asta ca ma frustraeza ca nu creez chestii actuale le-am pus la gramada. Enjoy.
Celebra critica pozitiva. Fara continuitate, ganduri fragmentate, ciuntite, ca in padurea spanzuratilor.
Ii voi face o plangere la Politie.
Cum sa indoi infinitul de alb la o schema, structura interna a sentimentelor mele, fata de care pagina e sensibila, chipurile...
Nu mai pot continua Oblivion, chiar daca am mai infipt doi giga de ram (ddr2) in PC. Are bug nenorocirea si nu ma pot duce (fast travel) la casa Ordinului cavalerilor celor 9 (expansionul oficial).
Ma ridic ca un gigant adormit din praful pe care mintea ta urata l-a pus peste mine de atata timp, iar mintea mea, prea gingasa, a lasat-o. Imi curge praf din incheieturi si imi cad bucati de pamant din pleoape, dar vad din nou. Cu un geamat imi tasneste aer din plamani, aer tinut acolo dinainte de istorie, mirosind a mine, aruncand in fata jeturi de praf. Astept... Cand praful se indeparteaza si linistea revine pentru o secunda trag adanc in plamani nou aer, aerul timpului. Ma imbat de culoarea locala. Sunt gata sa te infrunt acum. Te voi pune in genunchi. Sper doar din tot sufletul ca nu vei fugi inainte sa terminam. Vreau sa simti de data asta pana in maduva oaselor tale putrede si uracioase, vreau sa intelegi, o data pentru totdeauna. Ce iti voi face eu nimeni nu va mai desface si vindeca. Pt ca, de fapt, eu te voi vindeca de boala in care traiesti de ani de zile, si ale carei roade roz-maronii si veninoase se rasfrang asupra oamenilor nevinovati. Mizeria ta nu va mai rani pe nimeni dupa seara asta, in afara de tine insati. Nu imi pasa ce se alege de mine, important e ce voi face.
Ingerul s-a stricat! Nu mai pot, m-am spart. Pazea si Dumnezeu sa va ierte.
Celebra critica pozitiva. Fara continuitate, ganduri fragmentate, ciuntite, ca in padurea spanzuratilor.
Ii voi face o plangere la Politie.
Cum sa indoi infinitul de alb la o schema, structura interna a sentimentelor mele, fata de care pagina e sensibila, chipurile...
Nu mai pot continua Oblivion, chiar daca am mai infipt doi giga de ram (ddr2) in PC. Are bug nenorocirea si nu ma pot duce (fast travel) la casa Ordinului cavalerilor celor 9 (expansionul oficial).
Ma ridic ca un gigant adormit din praful pe care mintea ta urata l-a pus peste mine de atata timp, iar mintea mea, prea gingasa, a lasat-o. Imi curge praf din incheieturi si imi cad bucati de pamant din pleoape, dar vad din nou. Cu un geamat imi tasneste aer din plamani, aer tinut acolo dinainte de istorie, mirosind a mine, aruncand in fata jeturi de praf. Astept... Cand praful se indeparteaza si linistea revine pentru o secunda trag adanc in plamani nou aer, aerul timpului. Ma imbat de culoarea locala. Sunt gata sa te infrunt acum. Te voi pune in genunchi. Sper doar din tot sufletul ca nu vei fugi inainte sa terminam. Vreau sa simti de data asta pana in maduva oaselor tale putrede si uracioase, vreau sa intelegi, o data pentru totdeauna. Ce iti voi face eu nimeni nu va mai desface si vindeca. Pt ca, de fapt, eu te voi vindeca de boala in care traiesti de ani de zile, si ale carei roade roz-maronii si veninoase se rasfrang asupra oamenilor nevinovati. Mizeria ta nu va mai rani pe nimeni dupa seara asta, in afara de tine insati. Nu imi pasa ce se alege de mine, important e ce voi face.
Ingerul s-a stricat! Nu mai pot, m-am spart. Pazea si Dumnezeu sa va ierte.
Rebound
Tot una mai veche pe care nu ma postat-o pana acuma pentru ca nu imi permiteam, fiind intr-o relatie cu Elena, pe care voiam sa o fotografiez cu pula in gura si sa o fac vedeta. Din fericire mi-a citit mesaje din telefon ca o curva imputita ce e si m-a scapat de dilema asta. Cititi ca e cea mai apropiata de starea mea actuala. Beau in cinstea voastra si ma pis pe voi. PS: era initial intitulata 'reconstructivism'
muse exopolitics
Ma chinuiesc sa fac dragoste cu tine, desi nu iti stiu numele si nu imi amintesc fata ta, in timp ce bucati din tavan se prabusesc pe pat. E cutremur. Sau ma chinuiesc eu foarte tare. Un triunghi de beton cade langa noi la stanga. Te iau de mana si te arunc mai la dreapta. O teava scartaie si pocneste, improscand apa din bresa creata peste noi, pe peretele opus al camerei. Continuam. Sau continui. Am mana in parul tau si nu iti vad expresia. Tot ce imi sta in minte este fata ei de taranca plugara, facuta parca de un sudor din placi de tabla, la fel de eleganta ca un tractor, ca o hazna din lemn intr-un restaurant frantuzesc. Cuvintele ei ca un bici, pt ca imi ramane mintea in domeniul agrar, si brazdele lasate in imaginea-mi despre mine. In timp ce trupul isi continua miscarea ce cade in mecanic mintea reinvie durerea din acele brazde vechi. Cuvinte pe cat de contradictorii si de absurde in logica lor, pe atat de pline de fiere si de patos, eficiente in intentia lor: de a rani cu ochii inchisi. Prin aerul incetosat de apa pulverizata de sub jet (era o teava de apa calda) ma uit la fereastra si vad ca soarele se screme sa se ridice. Efortul nostru comun ma tonifica, ma galvanizeaza, suntem o echipa. Eu sunt ridicat, asta nu este niciodata o problema, dar nu reusesc sa ma desprind de ceva negru care ma invaluie si sa ma bucur de ce fac. Stiu ca te tradez, te ieftinesc si te dezamagesc gandindu-ma acum la ea dar nu pot sa ma abtin. A spus ca nu pot face dragoste cu tine. A spus ca sunt afemeiat, dar si ca sunt impotent. A spus ca sunt idealist, fraier si altruist dar si ca sunt negru la suflet, pervers si, evident, egoist. Stiu ca e un zero. Dar e greu sa ma consolez cu gandul asta acum, cand vad ca rautatea ei oarba prinde putere si primeste dovezi, se ancoreaza in realitatea mea mica si frageda.
O vad razand, ranjind, urat, ca proasta, savurandu-si razbunarea prosteasca, inutila si nejustificata, absurda dar atat de atroce si feroce, indecenta si dementa, rea si... de catea.
Mi-o imaginez fata in fata cu mine acum, intr-un alt loc. Acolo, in intunericul din care radea la mine. Stau simplu in fata ei si ma uit la ea. Eu sunt acolo cu tot corpul, ea e doar o fata imensa dar la fel de mare ca mine. Continua sa rada, acum imi rade in fata. Daca as avea o lance de-a unui hoplit macedonean, i-as infige-o in ochi si as continua sa imping pana as zgaria cu varful spatele craniului ei. Ura mi s-ar stinge imediat dupa impunsatura, pe la jumate as izbucni in lacrimi, si la sfarsit as cadea in genunchi urland furibund. Nu din mila, ci din regrete inexplicabile, absurde, de neinteles. Pentru ca nu am inteles niciodata de ce te porti asa.
Dar nu o am. Nu o pot crea cu mintea. Continui sa stau. Hohotul cedeaza incet intr-o grimasa de scarba cautata. In mare parte si reusita. Nu fac nimic. Nu am nici o expresie pe fata, in gesturi.
Deodata valul negru se ridica din senin de pe ochi si ma gasesc continuand ce faceam. Flasc, in tine. Da, acum poti spune ca a avut dreptate de-a binelea. Indiferent de tot ce a facut si de ce merita, sau daca acest efect nu este cauzat chiar de cuvintele si ura ei, faptul ramane ca in momentul asta are irevocabil dreptate in acest aspect. Soarele isi arata deja laserele pe cerul vanat de iarna si scaneaza mut realitatea bizara, chinuita, a infinitei rautati si pofte de sange uman a omului pe care o gaseste. Parca de fiecare data mai abrutizata, mai scarnava si de neinteles.
Ma imbrac, in partea cealalta, incet, pe indelete si ma apropii de fata imensa. Aproape. Sa ii simt rasuflarea putreda in nari si in gura. Infectie la sinusuri pe dracu’. Intotdeauna i-a putit gura. Scot o tigareta din buzunarul paltonului negru de lana, mi-o aprind semi-tacticos cu bricheta si o fumez aproape de fata ei, uitandu-ma atent prin ochii mijiti la ea, in ochii ei, prin ei, lasand fumul sa se ridice incet, drept, pe langa ea.
In cele din urma inceteaza si ranjetul. Acum ma priveste plina de ura incercand sa ma prefaca in scrum din priviri.
In cele din urma inceteaza si ura si orice emotie dispare de pe chipul labartat, stingandu-se inevitabil, ca orice sentiment fabricat, nenatural, fara o baza reala a faptelor, ca orice foc fara combustibil. Ramane doar tristetea, regretul negru abisal, chiar cel pe care il simteam eu mai devreme. Ca intotdeauna, ma blochez. Ridic mana spre obrazul ei brazdat de experiente urate. Ii simt caldura fetei si ma opresc la o distanta imperceptibila de pielea ei. Nu o pot atinge. O las in jos, ca pe o carpa. Ma retrag lent, precaut, ca in fata unui animal salbatic gata sa atace. Izbucneste intr-un hohot de plans animalic, racnit, blestemand cu limba de moarte, plina de ura, de rusine, de disperare. Ma intorc, fac cativa pasi, scot tigara din gura si, cu spatele la ea, o sting sub talpa.
Las bruma calda sa infiripe siroaie pe spatele meu, incovoindu-ma asupra ta si luandu-te in brate. Ma strivesc de tine ca sa ma simti. Iti simt mirarea. Numai eu stiu de ce...
Porneste alarma. E programata sa cante melodia mea preferata. Privesc afara prin ceata de apa calda si vad soarele, ridicat acum complet deasupra orizontului, imprastiind caldura lui ranita dar milostiva asupra lumii nebune pe care o gaseste. Intotdeauna ne iarta, in fiecare dimineata. Iti trag o palma pe solduri. Te patrund cu pofta. Facem dragoste.
muse exopolitics
Ma chinuiesc sa fac dragoste cu tine, desi nu iti stiu numele si nu imi amintesc fata ta, in timp ce bucati din tavan se prabusesc pe pat. E cutremur. Sau ma chinuiesc eu foarte tare. Un triunghi de beton cade langa noi la stanga. Te iau de mana si te arunc mai la dreapta. O teava scartaie si pocneste, improscand apa din bresa creata peste noi, pe peretele opus al camerei. Continuam. Sau continui. Am mana in parul tau si nu iti vad expresia. Tot ce imi sta in minte este fata ei de taranca plugara, facuta parca de un sudor din placi de tabla, la fel de eleganta ca un tractor, ca o hazna din lemn intr-un restaurant frantuzesc. Cuvintele ei ca un bici, pt ca imi ramane mintea in domeniul agrar, si brazdele lasate in imaginea-mi despre mine. In timp ce trupul isi continua miscarea ce cade in mecanic mintea reinvie durerea din acele brazde vechi. Cuvinte pe cat de contradictorii si de absurde in logica lor, pe atat de pline de fiere si de patos, eficiente in intentia lor: de a rani cu ochii inchisi. Prin aerul incetosat de apa pulverizata de sub jet (era o teava de apa calda) ma uit la fereastra si vad ca soarele se screme sa se ridice. Efortul nostru comun ma tonifica, ma galvanizeaza, suntem o echipa. Eu sunt ridicat, asta nu este niciodata o problema, dar nu reusesc sa ma desprind de ceva negru care ma invaluie si sa ma bucur de ce fac. Stiu ca te tradez, te ieftinesc si te dezamagesc gandindu-ma acum la ea dar nu pot sa ma abtin. A spus ca nu pot face dragoste cu tine. A spus ca sunt afemeiat, dar si ca sunt impotent. A spus ca sunt idealist, fraier si altruist dar si ca sunt negru la suflet, pervers si, evident, egoist. Stiu ca e un zero. Dar e greu sa ma consolez cu gandul asta acum, cand vad ca rautatea ei oarba prinde putere si primeste dovezi, se ancoreaza in realitatea mea mica si frageda.
O vad razand, ranjind, urat, ca proasta, savurandu-si razbunarea prosteasca, inutila si nejustificata, absurda dar atat de atroce si feroce, indecenta si dementa, rea si... de catea.
Mi-o imaginez fata in fata cu mine acum, intr-un alt loc. Acolo, in intunericul din care radea la mine. Stau simplu in fata ei si ma uit la ea. Eu sunt acolo cu tot corpul, ea e doar o fata imensa dar la fel de mare ca mine. Continua sa rada, acum imi rade in fata. Daca as avea o lance de-a unui hoplit macedonean, i-as infige-o in ochi si as continua sa imping pana as zgaria cu varful spatele craniului ei. Ura mi s-ar stinge imediat dupa impunsatura, pe la jumate as izbucni in lacrimi, si la sfarsit as cadea in genunchi urland furibund. Nu din mila, ci din regrete inexplicabile, absurde, de neinteles. Pentru ca nu am inteles niciodata de ce te porti asa.
Dar nu o am. Nu o pot crea cu mintea. Continui sa stau. Hohotul cedeaza incet intr-o grimasa de scarba cautata. In mare parte si reusita. Nu fac nimic. Nu am nici o expresie pe fata, in gesturi.
Deodata valul negru se ridica din senin de pe ochi si ma gasesc continuand ce faceam. Flasc, in tine. Da, acum poti spune ca a avut dreptate de-a binelea. Indiferent de tot ce a facut si de ce merita, sau daca acest efect nu este cauzat chiar de cuvintele si ura ei, faptul ramane ca in momentul asta are irevocabil dreptate in acest aspect. Soarele isi arata deja laserele pe cerul vanat de iarna si scaneaza mut realitatea bizara, chinuita, a infinitei rautati si pofte de sange uman a omului pe care o gaseste. Parca de fiecare data mai abrutizata, mai scarnava si de neinteles.
Ma imbrac, in partea cealalta, incet, pe indelete si ma apropii de fata imensa. Aproape. Sa ii simt rasuflarea putreda in nari si in gura. Infectie la sinusuri pe dracu’. Intotdeauna i-a putit gura. Scot o tigareta din buzunarul paltonului negru de lana, mi-o aprind semi-tacticos cu bricheta si o fumez aproape de fata ei, uitandu-ma atent prin ochii mijiti la ea, in ochii ei, prin ei, lasand fumul sa se ridice incet, drept, pe langa ea.
In cele din urma inceteaza si ranjetul. Acum ma priveste plina de ura incercand sa ma prefaca in scrum din priviri.
In cele din urma inceteaza si ura si orice emotie dispare de pe chipul labartat, stingandu-se inevitabil, ca orice sentiment fabricat, nenatural, fara o baza reala a faptelor, ca orice foc fara combustibil. Ramane doar tristetea, regretul negru abisal, chiar cel pe care il simteam eu mai devreme. Ca intotdeauna, ma blochez. Ridic mana spre obrazul ei brazdat de experiente urate. Ii simt caldura fetei si ma opresc la o distanta imperceptibila de pielea ei. Nu o pot atinge. O las in jos, ca pe o carpa. Ma retrag lent, precaut, ca in fata unui animal salbatic gata sa atace. Izbucneste intr-un hohot de plans animalic, racnit, blestemand cu limba de moarte, plina de ura, de rusine, de disperare. Ma intorc, fac cativa pasi, scot tigara din gura si, cu spatele la ea, o sting sub talpa.
Las bruma calda sa infiripe siroaie pe spatele meu, incovoindu-ma asupra ta si luandu-te in brate. Ma strivesc de tine ca sa ma simti. Iti simt mirarea. Numai eu stiu de ce...
Porneste alarma. E programata sa cante melodia mea preferata. Privesc afara prin ceata de apa calda si vad soarele, ridicat acum complet deasupra orizontului, imprastiind caldura lui ranita dar milostiva asupra lumii nebune pe care o gaseste. Intotdeauna ne iarta, in fiecare dimineata. Iti trag o palma pe solduri. Te patrund cu pofta. Facem dragoste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
